comme?
Tu trebuia sa ne inveti despre rasarit. De aia ai venit, pentru O. si pentru mine. Dar n-ai facut nimic, ai plouat si te-ai sfaramat pe sub nori brutal si privind cu ochii tai ingusti, cu buzele putin departate una de cealalta, cu ura. Eu si O. eram de pe acelasi trotuar, si daca ploua aici, stii bine, ploua si de partea cealalta a strazii.
Vantul poate sa bata cum vrea el si intr-un milion de feluri, dar tu poate n-ai vrut, poate n-ai avut inspiratie. Ai plecat cu aceeasi mina dezamagita ca noi n-am stiut sa rasarim, desi nu ne-ai invatat asta vreodata. Pe noi nu ne-a certat nimeni niciodata, dar te-am lasat pe tine sa ne tai parul, pentru o colectie, de parca O. era acum Samson, de parca in parul ei a toamna ti-ai vazut slabiciunea si tu, sarpe, ti-ai inghitit coada atunci cand ai trantit usa.
Cred ca as avea puterea sa ajung pana aici, sa trag zavorul si sa aud frunze, dar n-am inca acel curaj sa arunc cheia. Tu razi acum, dar n-ai spus nimic. Oricat de sus ai sa te cateri ca sa fii prin norii care sunt cu mult deasupra noastra, cumva tot tu te-ai prins de glezna mea dreapta , si mana staga a lui O.
Mi-am inventat dumnezei atunci cand n-am stiut de Unul. Cand nu te-am avut pe tine, te-am inventat.Esti puternic, esti si ploaie, vant, deci tu esti cel care a prabusit zmeul.
Ca sa dovedesti ca macar odata ai mers pe unul dintre trotuare, ca sa nu ramai doar gluma ce esti pentru mine si O. ar trebui sa-mi spui daca as face bine sau nu sa plec.
