Tu.
Ma vei privi albastru si deasupra mainilor noastre va ninge. Fericirea asta s-a topit spre tine si eu am uitat cum sa fiu fara. Daca inainte te priveam de dupa cani de ceai , acum bem impreuna din acelasi vin rosu,dupa ce eu sarut toti fulgii care ning pentru tine.
Nu-mi place iarna, capsunile pe care le cresc sub pat nu iubesc ninsoarea cand sunt zorii reci. Locul nostru poate nu e aici si poate nu-I nevoie sa avem un loc atata vreme cat mai avem chef sa radem ca sa te miri tu cat de copii suntem sunt, cat timp mai alunecam oriunde pe trotuar intr-o zi de cinspe ,cat timp ai tricoul portocaliu in care am visat albastru prima data.
Un ceainic gri de pe o masa de lemn tine minte dupa amiezile primaverii trecute,cand eu n-aveam curaj, cand tu inca nu uistasei…am-cred- certitudinea ca ai reusit sa iti amintestii si n-as vrea sa aflu cum e sa uiti din nou.
