sunt
Sunt povesti ca sa le repetam,sunt ani care sa doarma sub aur,sunt ochi care sa imbatraneasca,zambete sa le boteasca iernile, maini care sa jure stramb pe umerii stangi. Sunt zile ca sa ploua si primaveri cu ghiocei mai putini, dupa amieze cu muzica proasta si lumina cu miros de mosc.
Sunt povesti ca sa gresim din nou, si ani ca sa avem timp sa gresim. Sunt ochi care sa le fi vazut pe toate si zambete care ne-au inghetat pe chip intr-o iarna trista. Sunt mainile care au zabovit prea mult inainte sa dea drumul altor maini, sunt primaverile care au fost si dupa amiezile petrecute “acasa”, unde mirosea a perna rece.
Sunt dimineti pentru cules gargarite si dimineti pentru luat oamenii de mana. Sunt momente in care nu stii pe ce buton sa apesi in lift, seri in care nu stii cum sa deschizi usa unei case in care nu locuiesti. Sunt nori care merg repede si nori la care nu vei ajunge niciodata, sunt ultimele ninsori, sunt clipele in care ar trebui sa stii ca a fost ultima oara cand ai fost intreg.
Sunt flori la care fluturii nu au ajuns, pentru ca se tineau de mana cu gargaritele in diminetile alea, si sunt etaje ca sa ajungi la usa gresita, sunt usi care nu se deschid pentru ca nu trebuie inca sa plecam. Sunt ceruri in care nu o sa urcam nicicand si ceruri pe care nici nu le-am cautat. Sunt ultimele ninsori despre care nu stim niciodata ca sunt ultimele, de aia nu mai stii cand nu aveai zgarieturi pe piept.
Sunt umbre din spate care te sperie, sunt contururi care te sperie in toiul noptii dupa ce sunt vise care tremura sau au frisca pe capsuni. Sunt ochi care se inchid impacat si sunt zambete care gusta sare si lacrimi . Sunt oftaturile lor a extaz si sunt pumnii care incremenesc in peretii care tac alb.
Sunt sperietori care iti pari prietenoase si sunt vrajitori din Oz care mananca capsuni. Sunt morti fericite, ale mortilor ce au ras sfidator de cati pereti albi ne-au mai ramas sa ne holbam la ei.
