Sunt povesti ca sa le repetam,sunt ani care sa doarma sub aur,sunt ochi care sa imbatraneasca,zambete sa le boteasca iernile, maini care sa jure stramb pe umerii stangi. Sunt zile ca sa ploua si primaveri cu ghiocei mai putini, dupa amieze cu muzica proasta si lumina cu miros de mosc.

Sunt povesti ca sa gresim din nou, si ani ca sa avem timp sa gresim. Sunt ochi care sa le fi vazut pe toate si zambete care ne-au inghetat pe chip intr-o iarna trista. Sunt mainile care au zabovit prea mult inainte sa dea drumul altor maini, sunt primaverile care au fost si dupa amiezile petrecute “acasa”, unde mirosea a perna rece.

Sunt dimineti pentru cules gargarite si dimineti pentru luat oamenii de mana. Sunt momente in care nu stii pe ce buton sa apesi in lift, seri in care nu stii cum sa deschizi usa unei case in care nu locuiesti. Sunt nori care merg repede si nori la care nu vei ajunge niciodata, sunt ultimele ninsori, sunt clipele in care ar trebui sa stii ca a fost ultima oara cand ai fost intreg.

Sunt flori la care fluturii nu au ajuns, pentru ca se tineau de mana cu gargaritele in diminetile alea, si sunt etaje ca sa ajungi la usa gresita, sunt usi care nu se deschid pentru ca nu trebuie inca sa plecam. Sunt ceruri in care nu o sa urcam nicicand si ceruri pe care nici nu le-am cautat. Sunt ultimele ninsori despre care nu stim niciodata ca sunt ultimele, de aia nu mai stii cand nu aveai zgarieturi pe piept.

Sunt umbre din spate care te sperie, sunt contururi care te sperie in toiul noptii dupa ce sunt vise care tremura sau au frisca pe capsuni. Sunt ochi care se inchid impacat si sunt zambete care gusta sare si lacrimi . Sunt oftaturile lor a extaz si sunt pumnii care incremenesc in peretii care tac alb.

Sunt sperietori care iti pari prietenoase si sunt vrajitori din Oz care mananca capsuni. Sunt morti fericite, ale mortilor ce au ras sfidator de cati pereti albi ne-au mai ramas sa ne holbam la ei.

Ai fost pe sase ceruri, nu de fiecare data raza, dar pana acum nu ai zburat. Vantul se joaca acum in mana ta, si tu pasesti pe valuri. Te-ai murdarit pe frunte de ploaie, si ti-ai dat seama ca lacrimile astea nu sunt asa sarate. Te tine in brate si nu stii, nu mai doare, trecutul galben , toate furtunile albastre, toata ceata. Tu zbori si cineva merge spre tine, , nu merge grabit asa cum o faci tu, rade simplu, rade tare.

Am ales patefonul pe care il vom pune in camera cu ferestre spre sud, atunci cand vom fugi sa ne ascundem de a deveni oameni mari. Oare oamenii mari pot sa mai rada de aburul pe care il respira iarna cand e foarte frig, sa alerge pe gheata de mana, sa rada la fulgii de nea? Oare vrem sa riscam sa vedem cum ar fi asa?

E inca liniste asa ca pot auzi clar tot zgomotul. Sa soptim dragostea invers, sa nu zambim politicos, sa-mi devina tot nimicul pe care l-am avut, “acum”-ul impregnat de tine. Povestea e frumoasa cand nu se termina, cand genele tale vor adormi pe-acelasi albastru si maine. O sa trag obloanele pe care am desenat rate galbene jumatatii noastre de nor, si o sa stiu ca zmeul nu cade de data asta.

asta atunci

Mana mea statea pe mana ta adormita, pe care plutea dimineata, si tot praful ala care se vede uneori prin aer, cand lumina bate puternic dinspre geamul meu. Intuiam contururile din jur, stiam ca pe perna galbena acum sunt doua parfumuri, ca ne imprastiem acum pe sevalete de viitor.

te  iubesc

“It’s like screaming,but no one can hear. You almost feel ashamed, that someone can be that important that without them you feel like nothing. No one will ever understand how much it hurts. You feel hopeless. But nothing can save you. And when its over and it’s gone, you almost wish that you could have all that bad stuff back so that you could have the good.”

Cred că nu știam, deci a trebuit sa învăț. Unele suflete tresar câteodată, habar nu am de ce, nici când. Câteodată sufletele nu tresar când trebuie, unele suflete așteaptă totuși. După nesincronizări repetate, după toate filmele stupide care ne arată cum la despărțire ea se întoarce, apoi se întoarce și el după ea, dar niciodată în același timp, vine și momentul în care tu deschizi ochii și își dai seama că e încă acolo, că te-a așteptat să termini înghețata începută într-o dimineață pe un bloc gri, care s-a făcut portocaliu.

Răul meu s-a întâmplat. A fost leneș și m-a căutat bine și eu am râs și am crezut că pot să mă ascund și sufletul meu le-a găsit pe toate. Trecutul meu a fost mereu în spate, dar ea m-a învățat să nu mai întorc capul și să mă tot uit la el.

Mâna care a zăbovit pe umărul meu atunci cand eram cu totul un dezechilibru, secundele care au trecut mai greu atunci când le-am rugat frumos, picioarele ei care stăteau să rupă ușa albă când ma încuiasem înăuntru și jucam șah cu demonii mei… Peteții pe care a curs sufletul meu de câteva ori și au rămas pătați a mine.Ochii care mă păcălesc mereu că eu nu am învățat în atâția ani culorile…astea au fost binele meu dar asta nu poate fi înțeles decât de cineva ca noi.

Fiecare cuvânt e cineva și cred că vom fi atâția cât pentru fiecare cuvânt și că n-ar trebui să ne mai străduim să numărăm moleculele. Numerele nu sunt pentru momentele de fericire, că nimeni nu o să numere îndrăgostirile când tu o să iubești doar o singură dată.

Eu nu te iubesc pentru că așa spun, pentru așa auzi, pentru că așa vibrează niște sunete despre care tu o să știi mereu mai bine ca mine cu ce se ocupă. Eu te iubesc . Atât pentru azi și ce mai rămâne din ce e aici pentru noi.

Ne-am invartit in jurul fantanii arteziene care canta stupid incercand sa ne dam seama daca acel om singur era cel care ne va invata atatea, dar n-am ajuns sa ii vedem chipul niciodata. E ca si cum n-am fost vreodata in toate acele locuri, eu singura am fost peste tot. Tu parca ai ramas acasa.

Cel mai frumos lucru mi s-a intamplat cand tu stateai cu spatele la mare.  M-am trezit si tu inca erai acolo, ma trezisem din cel mai frumos vis , si-l incepusem pe cel mai altfel de pana atunci. In prima seara mi-ai facut cunostinta cu ultimul om si ne-am plimbat toti trei. Ea nu purta niciodata pantaloni si eu saream intruna , contrastul acela ma facea sa ma simt fericita, nu stiu nici acum de ce. Vorbeam despre el ca sa te fac gelos, vorbeam despre el pentru ca ea imi facuse dor, ii alesesem impreuna un parfum dar cred ca ar fi preferat aroma mai dulce.

Mi-am dat seama ca noi doua semanam din atatea privinte. Mi-am dat seama ca el o sa o iubeasca mereu, dar ma pretez si eu la jocul asta… nu tin minte toate lucrurile pe care le spuneai atunci dar tin minte ca mi-ai promis ca o sa ai grija de mine si dupa ce nu ma vei mai iubi, cand eu voi iubi pe altcineva; nu te-ai tinut de promisiune.

Tu trebuia sa ne inveti despre rasarit. De aia ai venit, pentru O. si pentru mine. Dar n-ai facut nimic, ai plouat si te-ai sfaramat pe sub nori brutal si privind cu ochii tai ingusti, cu buzele putin departate una de cealalta, cu ura. Eu si O. eram de pe acelasi trotuar, si daca ploua aici, stii bine, ploua si de partea cealalta a strazii. 

Vantul  poate sa bata cum vrea el si intr-un milion de feluri, dar tu poate n-ai vrut, poate n-ai avut inspiratie. Ai plecat cu aceeasi mina dezamagita ca noi n-am stiut sa rasarim, desi nu ne-ai invatat asta vreodata. Pe noi nu ne-a certat nimeni niciodata, dar te-am lasat pe tine sa ne tai parul, pentru o colectie, de parca O. era acum Samson, de parca in parul ei a toamna ti-ai vazut slabiciunea si tu, sarpe, ti-ai inghitit coada atunci cand ai trantit usa. 

Cred ca as avea puterea sa ajung pana aici, sa trag zavorul si sa aud frunze, dar n-am inca acel curaj sa arunc cheia. Tu razi acum, dar n-ai spus nimic. Oricat de sus ai sa te cateri ca sa fii prin norii care sunt cu mult deasupra noastra, cumva tot tu te-ai prins de glezna mea dreapta , si mana staga a lui O.

Mi-am inventat dumnezei atunci cand n-am stiut de Unul. Cand nu te-am avut pe tine, te-am inventat.Esti puternic, esti si ploaie, vant, deci tu esti cel care a prabusit zmeul.

Ca sa dovedesti ca macar odata ai mers pe unul dintre trotuare, ca sa nu  ramai doar gluma ce esti pentru mine si O. ar trebui sa-mi spui daca as face bine sau nu sa plec.

Atunci nu era niciodata despre altcineva, iar acum este mereu despre tine. Am incercat sa ma conving ca e bine altfel si e bine, dar nu stiu daca acum, ce am eu de oferit poate fi destul pentru cineva.

Mai e putin de tot si o sa ii iubesc pe ei in locul tau si o parte din mine ar vrea sa te intorci la timp, dar eu mi-am luat deja bilet si sunt in tren si tu nu prea mai ai timp. Tot la tine o sa ma gandesc cand vad papadii, tiramisu, oameni care se tin de mana si trandafiri rosii.

Dar cred ca e tarziu. Si cred ca incep sa ii iubesc pe ei.

Toamna are niste culori asa nepotrivite

Ploua obraznic si degeaba te intorci cand e senin

Daca am ascultat ploaia separat

Nu trebuie sa mai traim impreuna

Pe mine timpul m-a iertat

Iar eu te-am uitat pe tine.