ruxandra

“Imagine trying to live without air. Now imagine something worse.” – A.R.

Luna: Mai, 2009

mai e putin pana trece 15.


Ne descurcam… Cu ceai si baloane… cu briose si raze de soare…Noi nu avem nevoie de ceva mai mult. Nu e nevoie decat de niste betisoare parfumate cu cannabis si nite amarate de melodii pe care le iubim . Si am invatat sa radem mereu si sa nu ne mai para rau. Avem cd-uri cu gg, avem „cigarette smoke”, capsatorul verde si caietul cu liniute rosii.  Si nu…nu e nevoie de nimic mai mult. Si stim ca o sa fie bine… Mai e putin pana trece si 15 …

parampam (2)


Da-mi drumul la mana si totusi priveste-ma, lasa-ma sa cresc, lasa-ma sa ma joc si sa fac greseli, si sa invat singura din ele. Si iarta-ma si uita-mi toate greselile, si lasa-ma sa te iubesc, si fa-ma sa te inteleg, si invata-ma sa te cunosc, si va fi bine.

Pentru ca eu ti-am lasat loc sa vezi prin ochii tai , si totusi te-am tinut cumva aproape, si ti-am dat drumul sa pleci, desi am stiut ca ai sa te intorci. Si te-am iertat, si am incercat sa uit de toate tampeniile pe care le-ai facut, si te-am crezut cand ai zis ca ma iubesti si te-am inteles, si am ajuns sa te cunosc, si m-ai facut sa cred ca va fi bine.

te iubesc.hi5!5

balloons^^


„It lasted forever and ended so soon..”

Am plecat undeva…nicaieri . Si m-am asezat pe o banca rosie si am scos cutiuta galbena si am inceput sa fac baloane. Fascinata, ca acum 10 ani de luciul si culoarea lor am ramas visatoare…si a aparut un el. Si m-a gasit acolo, mi-am amintit imediat de el…nu-l vazusem niciodata. M-am simtit jenata ca dupa atata timp, o eternitate de fapt ma regaseste facand baloane  cu o caciulita albastra pe cap. Si am zambit…ce as fi putut face la o revedere cu un prieten atat de drag, cum as fi putut sa ma comport cu o persoana pe care tocmai o cunosteam…El a ras, asa cum facea pe vremuri, cu acel ras pe care l-am cunoscut atunci si pe care l-am indragit din prima clipa.

S-a asezat pe banca rosie langa mine si mi-a intins un pahar cu cafea. Cafeaua pe care stia de atunci de demult ca o ador, si pe care a fost surprins ca a nimerit-o inca de la prima incercare…M-am uitat la ochii lui caprui si am incercat sa regasesc ceea ce vedeam acum multa vreme, si am reusit sa vad ceea ce imi amintea, sa descopar pentru prima oara o viitoare amintire placuta.

Si totusi nu ne-am spus nimic, nu ne-am strigat pe nume, nu ne-am imbratisat, stateam pe banca ca doi copii timizi, desi aveam atatea sa il intreb, atatea amintiri de depanat cu vechiul meu … nu-mi amintesc prea bine ce eram …si atatea lucruri sa aflu despre acest nou venit pe banca mea rosie.

Am inceput sa imi privesc fascinata papucii si l-am surprins privindu-ma…Si nu… nici macar pentru o secunda nu m-am intrebat daca e ceva cu mine pentru ca imi aminteam ca prin ochii lui lucrurile astea dispareau, dar eram curioasa cum ma vede noul meu prieten, cum ma percep doi ochi ce nu tradau nici mirare, nici admiratie, nici dispret…nimic.

Si am inceput din nou sa fac baloanele… La fel de mari , de lucioase si acum, doar ca inima mea batea mai tare, doar ca prin linistea aceea din jurul bancii rosii plutea un iz de trecut si o mireasma aprinsa si nelinistita de neprevazut …hi5!2

fara titlu.


Azi…azi am desenat cu niste creioane colorate un soare mare si galben, asa cum il desenam cand eram la gradinita…era linstitor..era calm.. ma simteam in siguranta. Apoi am plecat si am iesit afara, unde erau oameni, unde erau masini, claxoane, vorbe, era obositor…era zgomot.  Pare totusi ciudat, ca in zgomotul asta sa se gaseasca doua cate doua toate inimile astea… Si e pacat.hi5!3

rozgalbenalbastrui.


Ness are doi papagali pe care ii cheama Ronnie si Jude. La naiba! Doar nu am de gand sa scriu despre asta… Pai ideea ar fi ca am o perioada de cacat. Si azi am ajuns la concluzia ca nu mai pot. Si cand am realizat asta am plecat sa imi fac un ness… ada radea. Eu nu. Si am ajuns la concluzia ca la mine in casa nu mai este  ness, si am inceput sa fac un ceai. E tragic…eu mereu cand fac ceai il arunc la baie . Si am mai incercat odata sa fac ceai… Si am pus o tona de pliculete de ceai si mult mult zahar si mi se pare al naibii de amar dar o sa il beau. E ceaiul meu …tre sa fie bun… incearca tu sa zici ca nu e bun! Incearca numai… La naiba… mai bine ma opresc:))

exuvii.


„Maturitatea mea va purta mereu urmele stadiilor anterioare. Exista creaturi care – se pare- supravieruiesc in felul acesta. O consolare. Construiesc exuvii.” (S. Popescu)

M-a intrebat un prieten daca regret oamenii sau momentele…daca imi pare rau dupa persoana in sine sau dupa amintiri. Practic, de o persoana ne leaga amintiri, si poate nimic mai mult. Ajungi sa nu mai cunosti un om, ajungi sa te indepartezi de el , si totusi ai facem multe pentru o persoana ce reprezinta o parte din viata ta, o parte din tine, chiar daca e din tecut…

Si dupa ani incepi sa te dezbraci de tine…sa uiti…sa ramai in urma cu fiecare celula, cu fiecare clipa.  Si nu constientizezi ce pierzi caci esti ocupat sa iti formezi viitoare exuvii, exuvii de care te vei desprinde, dupa ce le vei cunoaste, te vei resemna, te vei mandri si apoi le vei uita…waiting_for_summer_by_P0RG

Draga tu,


Si cum ar fi fara compromisuri? Si cum ar fi daca maine mi-as face parul cret si as lua o pereche de blugi vechi si rupti si niste cizme negre cu tocuri mari si inalte, si as urca pe masa mare de lemn, mi-as fura din cutia cu machiaje niste rujuri (inainte le furam pe ale mamei) mi-as intinde fermecatul rosu carmin pe buze si m-as bucura de zambetul meu, de acea frumusete ce nu e de o varsta cu mine. As lua rimelul si as contura privirile ce spun altceva, sub genele lungi si negre, ca o copilarie ascunsa pe dupa perdelele camarutei cu lacramioare albe in care ne-am inchis candva sufletele de copii. Si cum ar fi daca as lua o oglinda mare si de pe masa inalta de lemn as incepe sa cant, ceva candid, ceva imatur, si m-as aseza apoi in fund, botind fusta sub picioare, asa cum cu cativa ani inainte m-a invatat mama sa nu fac si as rade . As rade vesel si trist.

As rade de ironia asta… Ca mi-am dorit atat de repede sa cres. Ca mi-am dorit atat de repede sa am ceva mai mult din viata mea in maini proprii… Ca inconstient am ravnit atat de mult problemele astea. Ma imbat in visare si incep din nou sa cant, ceva ce imi amintesc de acum multi ani… De cate personalitati m-am dezbracat, si cat de repede am lasat in urma atatia oameni si idei.

In dansul asta al meu de copil inchipuit si cineva care ar vrea sa se intoarca uit de tot… Si cad … Pe podeaua asta murdara, prin aerul in care lumina trece sfidator printre umbrele de praf stau si plang. O fereastra murdara si niste scaune vechi de lemn…. o masa de pe care am cazut si podeaua ce scartaie…e tot ce a ramas din ceea ce eram acum ceva verme? Oare in camera asta veche va mai veni vreodata cineva? Oare va mai alege cineva vreodata sa isi ferece sufletul si gandurile aici?Image108

probleme de memorie.


Intr-o zi ai uitat sa fii tu. Nu stiu cand, dar stiu ca TU a ramas o amintire pe care nu pot sa o mai vad cand ma uit in ochii tai, pe care acum nu mi-i amintesc… E trist. E trist ca inca sunt asa de naiva. „Tu” imi pare atat de abstract acum si ma intreb daca tu nu erai decat inchipuirea a ceea ce aveam nevoie atat de mult. Intr-0 zi ai uitat sa fii tu si uitarea a adus nepasare, indiferenta si intre noi ceva ce nu si-ar avea locul.

Intr-0 zi mi-am amintit cum era data trecuta cand eram singura. Intr-o zi mi-am amintit ca mereu va fi asa. Mi-am amintit promisiunile pe care mi le-am facut cand visam la cineva sa ma ia de mana. Si imi amintesc ca am promis sa nu uit, sa nu las pe nimeni sa uite . ..

Intr-o zi ai uitat sa ma vezi prin ochii pe care ma multumeam sa ii iubesc, si nu sa ii inteleg, sa cred in ei si sa stiu ca mereu vei fi acolo, undeva sa ma prinzi cand am sa cad. Ai uitat sa ma intelegi  , ai uitat sa crezi in mine. Ai uitat oare cu cat zambet te-am primit? Ai uitat ca te iubesc?

Intr-0 zi mi-am agatat temerile undeva sus, si te-am luat de mana stiind ca nu o sa se intample nimic, uitand de fiecare lucru. Azi incep sa imi amintesc ca e posibil sa cad. Fa-ma te rog sa uit toate astea, fa-ma te rog sa uit din nou.

Te rog sa incerci sa iti amintesti scanteia lipsa ce imi da nesiguranta asta, si stiu ca ploua si stiu … Dar daca n-ai sa reusesti sa uiti asta te rog sa incerci sa ma uiti , caci prin uitarea ta imi voi aminti tot ce am fost inainte sa uit totul prin tine.take fun serously (220)