ruxandra

“Imagine trying to live without air. Now imagine something worse.” – A.R.

Luna: Februarie, 2010

leaspa din nou


Mulumesc ioanei pt. leapsa:)

Sunt ~ nerabdatoare

Aş vrea ~  sa se intample, orice, dar sa se intample

Păstrez ~  petalele de la un trandafir rosu ce mi-a fost daruit impreuna cu unul alb intr-una din cele mai frumoase zi de toamna pe care le-am trait

Mi-aş fi dorit ~ sa nu am impulsul de a indeparta, mai intai , toate persoanele la care imi dau seama ca tin

Nu îmi place ~ frigul din diminetile de iarna

Mă tem ~ serpi si paianjeni

Aud ~ doar ce imi convine

Îmi pare rău ~ ca am dat impreisa azi ca habar nu am cum e sa tii la cineva

Îmi plac ~ cei care ma asculta si cei care nu spun ca „o sa fie bine” (pentru ca sunt patetici si nu ii cred)

Nu sunt ~ niciodata la fel de nervoasa pe corina

Dansez ~  in cele mai ciudate momente

Cânt ~ cateodata in ore fara sa imi dau seama

Niciodată ~ nu am putut sa renunt de tot la o prietenie

Rar ~ iese fix cum vreau eu

Plâng ~ de cele mai multe ori de nervi

Nu îmi place de mine pentru că ~ ma sperii usor de reactiile oamenilor, si sunt paranoica

Sunt confuză ~ cand se tipa la mine

Am nevoie de ~ cineva care sa imi inteleaga toanele

Ar trebui ~ sa ma lasati mai des sa aprindbete parfumate cu cannabis.

Merge la Ada, Anna , Lili si cine mai vrea.

valentine’s or ballantines?


Tu, tu ce vrei de fapt?

numbness.


Timpul s-a oprit odata cu mana lui in parul meu si a inceput sa zboare peste tot o ceata miasmatica. Nu stiam de ce si ma saturasem sa descifrez mereu aceleasi si aceleasi tampenii pe care mi le impunea stilul in care alesesem sa imi pierd timpul , adica sa stau cu capul pe o perna mare verde si sa ma uit la firele castanii din parul lui. E greu sa te uiti la firele de par. Imi vine sa rad cand ma uit la lucruri fixe. Imi place sa fug si rad de ele pentru ca nu pot fugi. Cand bate vantul si parul lui o ia in toate partile nu mai rad.

Timpul a amortit in fumul tigarii lui, pe care il sufla sagalnic spre lumina din ce in ce mai slaba. El nici nu fumeaza. De dupa valul gri vad gardul verde ce cuprindea curtea ce odata mi se parea de necuprins  si acum pare ca a fost indesata intre peretii verzi. De dupa gardul verde obisnuiam sa privesc sfios… lumea. Acum nu as vrea sa ma intorc. Suflu spre fum si imaginea se dizolva . Nu ma intorc. Mi-e frica de copiii ce privesc acum lumea de dupa garduri, acum sunt de partea cealalta.

Secundele s-au topit in ceasca mea de cafea, in spuma capruie ce se roteste, exasperandu-l.  El nici nu-i aici sa vada. In spuma ce inca se invarte dupa cum contureaza coada albastra a linguritei o urma de tornada maronie cu mult zahar incep sa apara chipurile lor, ale fiecaror vanturi ce au suflat in gradina in care nu am putut ramane si in care ma vad fortata sa ma intorc. Caldura cafelei nu persista multa vreme si ca atunci cand nu reusesti sa visezi ce ti-ai propus nu imi amintesc tocmai ce-as vrea. Sunt curioasa de expresia fetei mele si ii caut ochii , caci am obiceiul sa ma privesc in ei.  Sunt curioasa daca ochilor lui li se mai schimba culoarea cand ma priveste. Cafeaua e rece, te asezi la masa si ma intrebi daca vreau ceai.

Stau cu picioarele intinse pe bancheta din spate a masinii in timp ce tu canti o melodie patetica care stiu ca mi se va intipari in minte, pe care o voi fredona  fara sa vreau, pe care o voi uri.  Stau cu picioarele intinse si ma uit cum se aseaza stele inghetate pe geamul ce se abureste usor , usor… Era usor. Ma gandesc la ce voi desena cu degetul pe geam, pentru ca niciodata nu se mai abureste la fel de bine dupa ce gresesti desenul. Niciodata sticla nu va mai fi opaca si din exterior le va deveni din ce in ce mai usor sa priveasca spre tine. Incerc sa desenez o capsuna care seamana…a altceva. Sterg desenul si ma concentrez pe versurile cantecului tau. De fapt vorbeai la telefon.

(poza este a lui chipil)

avant et… après


Azi e invitata la accro la un ceai lili. Lili a venit imbracata in mov.

Avem blugii rupti si bani de un snickers. Banii de snickers inseamna bani de 2 paini dar nu prea ne pasa. Diseara o sa ploua si ne gandim serios la niste pungi. Nu dau voie sa se vada cand de suparata sunt, incercat sa dau dovada de aceeasi exuberanta ca atunci cand ne-am intalnit prima oara. Ma privesti de cateva minute si am ceritrudinea ca stii la ce ma gandesc. In zambetul pe care il incerci se amesteca afectiune, blandete, ironie si stiu ca te amuz. Stiu ca pentru tine nu conteaza toate astea… Si cand eram la un pas sa plang m-am razgandit si am inceput sa rad zgomotos, indemnandu-te si pe tine sa ma urmezi… asa eram.

Pasim in ritmul stropilor reci printre ganduri risipite. Te tin de mana si imi pari rece. Azi parca e o alta lume. Tu..esti mai inalt si parul tau parca e putin mai lung. Ochii tai s-au decolorat putin. Imi zambesti cu intelegere. Ma uit in jur si totul e schimbat. Banca aia nu era aici ieri, si nici copacul ala… Totusi tu pari la fel de frumos. De ce te uiti la mine ca la un copil? Nu iti inteleg zambetul. De cand nu ne-am mai vazut de fapt?

Ne intorceam ca in fiecare seara in camera in care adaposteam zambetele si visele noastre impreuna cu sosetele de sub pat. Ne intorceam in camera in care nu era nevoie sa mai fim nimic dinc e vroiau ceilalti si eram noi ai nostri, in care ne certam ore intregi ca mai apoi sa stam cu capul in jos si picioarele sprijinite de perete si sa privim pe geam spunand in soapta o gramada de tampenii. Nu mi-am dat seama ce are sa se intample cand se vor termina banii de chirie, in nici un caz nu ma gandeam ca plecam de aici de tot, fiecare cu bagajul lui.

Am iesit intr-o strada straina mie, plina de fete ostile. Nu te gaseam in multime si mi-am dat seama ca erai tot ce aveam. Rucsacul pe care il purtam era plin de amintirile noastre. Chitara mea era impregnata cu versurile tale. Te simteam peste tot si tu nu erai. Am inceput sa plang iar ploaia mi-a acoperit lacrimile. M-am urcat intr-un autobuz cu destinatie spre nicaieri. Speram sa ma duca la tine, chiar daca tu o luasesi in directia opusa. Am privit in dreapta, unde obisnuiam sa-ti vad chipul dezgustat. Niciodata nu ti-a placut autobuzul. Am dat de un scaun gol si un geam ud. Am numarat stropii iar si iar pana au inceput sa formeze chipul tau… Atunci am coborat din autobuz.

A durat mai mult decat imi imaginam. Noi mergeam de obicei cu trenul si ne placea sa credem ca daca suntem in miscare timpul n-are cum sa ne prinda. Rad acum, ce tare ne-am inselat. Cantam la chitara cantece tembelesti si ni se parea ca dureaza o vesnicie, insa eram fericiti , pentru ca in fiecare duminica, dupa drumul strabatut pana acasa mancam clatitele cu gem mov pe care le faceam in bucataria roz din spatele casei mamei tale… asa eram . Acum am coborat din autobuz si n-am avut incotro. M-am asezat pe bordura rece , asa cum obisnuiam sa fac cand te asteptam sa iesi de la facultate.

Stau si numar cum trec secundele. Ploaia s-a oprit. Mi-am uitat umbrela la tine. Nu-i nimic. Si eu ti-am luat cd-ul. Am crezut ca nu va conta. Ca vom gasi un alt loc sa stam, ca pana la urma iti vei aminti de sambetele in care faceam poze tampite pe bloc, de tigarile fumate prin gari, asteptand trenul care ne va duce acasa. Nu intelegeam ce te-a suparat. Acasa fusese mereu pentru noi un loc incert si temporar. Tu spuneai mereu ca acasa esti unde eram si eu. Ca lumea ta ma avea ca centru, si eram doua stele plutind intre lumile lor paralele… Mi-am luat un ceai si un mar. Merg incet pe trotuar si mi se pare ca e diferit. Orasul s-a colorat in gri de cand ai plecat.

Era gri si inainte. Dar nu prea vroiam sa observ nimic, nu aveam nevoie sa observ si nu imi pasa. Imi pun cd-ul de la tine pe care l-am ascultat incontinuu in autobuz si incep sa rad frenetic… Mi-ai pus piedica si m-am rostogolit in iarba si te-am tras dupa mine. Am ramas toata ziua pe spate privind la cer si mancand acadele verzi. Si incepeam sa rad la fel ca acum, fara sa ma pot opri. Tie nu ti se parea nimic amuzant dar asteptai sa termin cu un zambet nedumerit si ma intrebai… iar incepeam sa aberez. La fel imi venea sa rad cand stateam in fata masinii de spalat si ma uitam prin ochiul de sticla cum se invarte hanoracul meu verde, iar si iar. Raman fara baterie la cd-player. asa eram. Ma ridic de pe bordura si incep sa merg in speranta ca voi gasi ceva pe care sa pot numi acasa .

M-am ascuns de amintiri intre niste perne pufoase care miros a prajituri. Stateam cu ursuletul meu in brate. Incepuse iar sa ploua si era frig si mie mi se acrise de tine. Telefonul era aproape descarcat dar am sunat. O voce mi-a raspuns: – Ce-ai patit, draguta? Plangi? Unde esti? Ajung in 10 minute… Tata m-a luat in brate si m-a dus acasa. Mi-a dat un ceai cald si m-a lasat in pace in vechea mea camera. Radeam si plangeam amintindu-mi de noi. Mai stii prima oara cand ai venit la mine si am fugit impreuna in parc? Am stat toata noaptea si am numarat stelele. Ne-am oprit la 296 si am inceput sa cantam… Dimineata m-ai aduc acasa si ai fugit. Eram copii… Am deschis geamul si am inspirat adanc aerul orasului. Am scos o tigara si mi-am amintit cum fumam seara pe ascuns. Nu sunt acasa.

Traiesc acum cu convingerea ca pe cer sunt 600 de stele pentru ca mi-am luat putin timp sa numar. M-am saturat si de ceaiuri pentru ca m-am saturat sa raman in mana cu o cana goala si aceleasi probleme. Devine usor usor acasa pentru simplul motiv ca fiecare om are nevoie de una. Am incetat acum o vreme sa ma mai uit la telefon in speranta ca o sa suni. Resemnare se cheama asta, nu-i asa?

Nu te mai caut si nu mai esti. Lumea mea e altfel fata de lumea noastra. Stii ceaiul ala pe care il beam impreuna? Acum are gust de Cola de la Mac. Clatitele noastre cu gem mov? Miros a ciocolata amara. CD-ul tau cu rock? A inceput sa sune a blues. Te-am vazut ieri. Nu mai esti tu al meu. Esti doar un alt strain in rutina. Esti distant si serios si… imi pari ca ai murit. Pardon. Ca ai omorat inocenta din tine. Nu mai ai imaginatie si ai devenit tern. Te-ai limitat la cele 113 stele de care ti-au spus ei, chiar daca noi impreuna am gasit mai multe. Nu te regret. Caci tu, esti mort.

Nu cred ca am ramas eu dar am ramas mai eu ca tine. Traiesc cu certitudinea ca lumea are tentele de roz ca si geanta pe care o tarai mereu dupa mine si nu te mai astept. Nu te mai astept pentru ca nu te-as prii asa cum esti acum. 113 stele nu mi se pare de ajuns pentru mine. Voi sta pe banca si voi pleca cu acela care numara cel mai apropiat numar de 600. Nu mai mult , pentru ca nu mai sunt ca inainte… mi s-a decolorat destul de tare parul si sub iris mi s-au botit pucte negre .

Surprinzator, cafeaua a prins o culoare verde. O fi de la bec. Ma privesti neincrezator. Tie ti se pare neagra. Mie imi miroase a… levantica si a… cred ca e ciocolata. Tu ma privesti intrigat si imi spui ca miroase a cafea ieftina. Nu mi-am dat seama cand ai devenit asa blazat. De unde stii ca ceea ce simti tu e cafea? Poate e ceai. Poate ca tu si eu nu suntem noi si poate ca eu nu mai simt aroma din cafea.

(poza este a lui chipil)

s-ar spune ca e indiferenta.


INDIFERÉNŢĂ s.f. Starea, atitudinea celui indiferent; lipsă de interes faţă de cineva sau de ceva; nepăsare, impasibilitate, insensibilitate; răceală. – Din fr. indifférence, lat. indifferentia.(de la DEX citire)

S-ar spune ca e bine sa fii indiferent. Poti fii indiferent in multe feluri , poti fi rece din multe puncte de vedere, poate sa nu te intereseze, da dai impresia ca nu te intereseaza, pasivitate sau pur si simplu indolenta.

Printr-un unghi al mortii in care privim totul in alb si negru suntem speram ca vom putea sfida moartea, fiind impartiali intre locurile unde vrem sa mergem , ego-ului fiindu-i indiferent daca sfarsim in iad sau rai pentru ca el nu mai ajunge sigur acolo.

Indiferenta, nefiind cea mai pura si mai dragalasa atitudine nu este deloc o stare sincera. Indiferenta reprezinta inumanitate, asa ca nu exista indiferenta sicera. Ne da impresia ca suntem mai puternici iar pe ceilalti ii alunga.

Tousi conceptul de indiferenta, in cazul asta falsa indiferenta fata de propria persoana vine de demult, de cand se pare ca Alba-ca-Zapada se umfla toata in pene habar nu avea ca e cea mai frumoasa din tara, si de cand Fat-Frumos ale carui calitati nu le putem nega nu era constient ca e minunat.

Din indiferenta s-a nascut ignoranta. Socrate spunea ca „Ignoranta este originea tuturor relelor. ” Spunea bine. Ignoranta ascunde neputinta. Nimeni nu poate sa te judece daca nu poti privi prin sticla fumurie la lucrurile din spatele ei. Si daca vezi si nu poti face nimic ii lasi sa creada ca ai problem cu vederea.

Si poate mai mult de jumatate din tine moare cand te hotarasti sa fii indiferent. Pentru ca daca esti inferent nu esti nici fericit, nici suparat, nici speriat nici intrigat nici vesel. Si totusi ramane ceva. Ramane de partea ta a sticlei fumurii  minciuna si golul, ce semnific mai mult decat inspira cuvantul celor carola le pasa. Iti e de ajuns sa privesti dincolo si sa iti potolesti impulsul trecator de a lua un scanun si de  a sparge sticla.

Paradoxul ramane altul: De ce tind cei pe care ii intereseaza cel mai mult sa ii iubeasca pe indiferenti? Cum reusesc si cat de des pot ei sa treaca de sticla fumurie?

(poza este a lui chipil)

whos.amung.us


cam 5.


Simti, nu-i asa? A inceput sa se risipeasca ultima jumatate de an. Simti ca vine primavara? Reuseste sa ramana aici chiar si fara tine, si totusi nu imi dau seama de ce persista golul din stomac. E „inceput” de fiecare data, fara sa semene cu vreun precedent, dar pot sa simt ca e cam gata si ne asteptam numai la lucruri bune. Poti,sper sa prelungesti primavara asta , cu vreo cateva anotimpuri, pentru ca e bine, pentru ca tu esti bine aici unde esti.

Vreau sa las ferestrele mari deschise,  sa aerisim. Cam e timpul sa inceapa sa infloreasca merii albi la care ma gandesc de vreo luna si ceva. Incepe sa se coloreze iarna, incepe sa se inverzeasca si sa vrea sa plece. Din ce in ce mai sonor, in jurul fumului alb de pe cer incepe sa se contureze un infinit albastru. E al nostru, stii?
Pe mine nu ma doare sa ramai aici, ma face sa ma redescopar. Ca si cum ti-ai vedea zambetul pentru prima oara si ti-ar place ce vezi. E ciudat si nu imi displace, nu-mi face bine dar vreau mai mult. E un drog dar nu ne distruge, ne invata, ne arata mereu ca suntem mai oameni decat de imaginam. Mai oameni , adica si mai mici.
La inceput e ceata, insa pe masura ce razele difuze contrasta in intuneric incepi sa iti dai seama ca asta vrei, ca vrei fluturii aia exact acolo, ca nu cauti zambete simetrice dar vrei o simetrie intre tine si oglinda. Vrei sa ti se intample si incepi sa iti doresti sa te apropii, sa atingi razele, dar mana iti trece prin lumina aproape fluida, si solutiile se reflecta. STII ce vrei.
Si totusi ma gandesc neicetat ce se va intampla cand dupa ploaie va rasari mai intai cu o raza , apoi propagandu-se peste tot, pana si in cel mai intunecat gand al tau. Nu mai esti confuz, dar idealurile sunt inca departe, stii mai degraba ce nu vrei si stii ca ai nevoie de un palton nou. Dar cine stie cat dureaza pana la urmatoarea ploaie? Cine stie cat mai e pana vine primavara?

Cam 5 zile.

premiul meu:)


Am primit premiu. Dupa un an de scris pe blog am primit primul premiu de la ioana-mersi ioana (Foarte urat . Urat de tot, ioana. O bat, auzi la ea.) Premiul bineinteles, ma incanta pentru ca partea de dependenta de ciocolata a orgoliului meu este deosebit de entuziasmata.

Instructiunile “de utilizare” ale premiului sunt:
1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie sa dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali.
2. Fiecare S.S. trebuie sa isi creeze o legatura pe net la blogul (si autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul.
3. Fiecare S.S. trebuie sa isi prezinte premiul pe blog si sa adauge un link la acest post, care explica ce este cu premiul.
4. Fiecare S.S. care a castigat premiul este rugat sa viziteze acest post si sa isi adauge numele la Mr. Linky List astfel incat sa existe o evidenta a fiecarui ins premiat
5. Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui

Cei 4 bloggeri care au onoarea sa primeasca premiul de la accro sunt:

1. Anna– Am stat o vreme in dubiu daca merita premiul , pentru ca nu a raspuns la leapsa de la noi, dar pentru ca e fata buna am decis ca iertam.

2.Adda – Pentru ca imi propune vizite la ea pe blog cateodata si e foarte frumos acolo

3.Lili – Pentru ca avem conceptii destul de asemanatoare si eroi preferati identici.

4.Corina– Pentru ca nu scrie si merita incurajata