ruxandra

“Imagine trying to live without air. Now imagine something worse.” – A.R.

Luna: Ianuarie, 2011

a/a


De obicei n-am scris asa. Am vorbit despre cum plec, ce iau , ce sa faci, cui ii las. Nu de mult timp am simtit nevoia sa pun mereu, in fiecare inceput de fraza un reflexiv, sa ii trag pe toti de maneca, sa urlu la toti ca eu chiar traiesc toate astea, ca nu mai sunt inchipuiri si vise si reflexii de-ale mele in cioburi din sticle si sticle. Poetic sau nu cand stai in fata trecerii de pietoni numarand metri , raportandu-i la secunde pe care (nu ) le mai ai, nu mai devine interesant-dramatic-inteligent-sofisticat. Devine simplu, faci sau nu faci.

Ura ta a devenit meditativa si am incercat sa o impiedic, o perioada. Apoi m-am concentrat pe a ma apara…M-am plictisit dupa un timp si am inceput sa rad nervos, haotic, ciudat, sa incerc sa par fericita sa ma mint ca a inceput sa imi placa si altfel de apa plata, altfel de plovere impletite. Mi-am comandat 50 de capsuni de lana. (Tii minte, Lili? La mine sub pat chiar vor fi capsuni…)

Mai e timp.

 

scris.


Tu nu cred ca te ascunzi sau faci vreun efort sa nu fii tu. Cred doar ca ai uitat cum sa fii. Cum sa-mi fii, de fapt cum mi-ai fost.

la asta astept un raspuns.


Si-as vrea sa stiu pentru cine este mai greu: pentru cel care asteapta pe cineva, constient ca nu va veni niciodata sau pentru cel care stie ca pe el nu il mai asteapta nimeni?

?


mi-as fi dorit ca in seara asta sa fi fost acolo. tu.

dar care tu? stii, stii sau nu stii?

la reformulation.


Recombinand litere. Reformuland culoarea ochilor tai. Alergand orbeste dupa o iluzie declarata si cautandu-te unde stiu ca n-as avea curaj sa te descopar. Asa deschideai ochii candva spre a ma vedea. Acum rar, rar de tot ramanem privind unul prin altul si fugim apoi lumi intregi ca sa ne iertam unul altuia…cred ca stie fiecare mai bine ce ii are celuilalt de iertat.

Te dezici.Mi-ai zis in luna mai sa nu fiu trista, ca-mi vei cumpara tu covrigi cand o sa imi fie rau.

2010 in review


The stats helper monkeys at WordPress.com mulled over how this blog did in 2010, and here’s a high level summary of its overall blog health:

Healthy blog!

The Blog-Health-o-Meter™ reads Wow.

Crunchy numbers

Featured image

A Boeing 747-400 passenger jet can hold 416 passengers. This blog was viewed about 7,800 times in 2010. That’s about 19 full 747s.

 

In 2010, there were 68 new posts, growing the total archive of this blog to 136 posts. There were 90 pictures uploaded, taking up a total of 37mb. That’s about 2 pictures per week.

The busiest day of the year was December 23rd with 390 views. The most popular post that day was 22.12.

Where did they come from?

The top referring sites in 2010 were facebook.com, blogger.com, utopiedetoatezilele.wordpress.com, itsokaytoeatfish.blogspot.com, and accro-au-chocolat.blogspot.com.

Some visitors came searching, mostly for accroauchocolat, accro au chocolat, dependences.wordpress.com, te inteleg photography, and nestea piersici.

Attractions in 2010

These are the posts and pages that got the most views in 2010.

1

22.12 December 2010
3 comments

2

pissenlits et les abricots. June 2010
11 comments

3

elle. May 2010
25 comments

4

untitled July 2010
4 comments

5

Cheri, June 2010
6 comments

avant de 1.


Intinsi pe spate si cam fara alternative. E trist sa te simt asa intr-o noapte de inceputuri. E trist sa ramai asa odata ce s-au terminat artificiile, paharele de plastic si sperantele abandonate s-au strans de pe strazi. Fiecare se intoarce cu/la vietile lor complicate, ca problemele cu firele de par cu varfurile despicate, la lucrurile care li se vor intampla din senin, la rutina , la neprevazut, la ei, la ele.

Intinsi pe spate, nu este totusi cu putinta sa ma simt mai dezorientata. Am putea fi mai lirici sa spunem ca avem tot cerul deasupra ochilor, dar azi o sa spunem lucrurilor pe nume. Deasupra noastra este tavanul, care spre deosebire de albastrul de mai sus are un numar finit de puncte, puncte care nu lumineaza, puncte dintre care niciunul nu iti poarta numele. Ai niste intrebari, sau probabil nici nu te mai intereseaza raspunsurile. Te inseli, crezand ca le stii deja. Te inseli crezand ca ai macar vreo idee despre. N-am nici un raspuns care sa ma favorizeze. Tac in timp ce numar ranile ce se inmultesc atat de repede. Tu pleci. Nu stiu daca te mai intorci, n-am reusit sa iti spun nimic. Ti le voi spune in timp ce vei dormi. Sufletul tau le va auzi. La un moment dat singurul lucru care mi-a venit in minte a fost sa ma rog si-am reusit. N-a avut miraculosul rezultat pe care il asteapta fiecare rugaciune dar cumva eram resemnata cu asta dinainte de a fi terminat de rostit in gand incantatia.

Din cand in cand , furtunos, nimicitor trimiteai sageti. Le primeam pe fiecare greu, in locurile cele mai vulnerabile, pentru ca ma cunosti. Nu stiu nici acum daca aveai satisfactia unui tintas care isi nimereste adversarul, nu stiu nici acum daca ti-ai dat seama cat a durut. Pe lustra era niste vasc, cumparat de mine de la o doamna infrigurata in mana careia am lasat niste banuti, si ea l-a infasurat intr-o funda simpla rosie si mi-a urat sa imi poarte noroc.

Nu va simplu niciodata, indiferent ce-ti vei impune sa demonstrezi. Nu va fi greu sa primesti sagetile, nu atat de grei pe cat iti va fi la un moment dat sa constientizezi stricaciunile provocate. Sunt curioasa daca poti sa te spovedesti de un pacat inainte sa il savarsesti.  Am fost fericita ca ai fost aici dar promisiunile tale ca de azi nu va mai fi nimic m-au urmarit , ma urmaresc si acum.

Eu pe tine am reusit sa te iert insa iarna pare ca va fi lunga. Si atata vreme cat pe jos nu este gheata, n-avem oglinzi, n-avem ideea de reciprocitate.

h.n.y!


La multi ani,dragii mei! Sa aveti parte de anul care va trebuie voua!

Pupici din partea Liviei si a lui accro!:****

ps: Umbrelerosii(sau totusi cum ii zicem noi , ana) te iubesc si mi-e foarte foarte dor de tine!