Sa nu te trezesti dupa zeci de ani din somnul tau de amiaza si-atunci sa urasti in jurul tau.Ca nu te-au facut sa rimezi bine, ca nu te-au invatat pe de rost, ca nu te-au definit pe de-a-ntregul intr-un anume ritm, ca sunt sunt tristi si vechi si gri. Sau uraste-i… Oricum nu te cunosc, nu le apartii. Sa gasim oricate motive sa adancim haul dintre noi si-apoi sa ne intrebam de ce n-avem nimic in comun? Sa ne incapatanam sa ne contrazicem ca apoi sa ne miram ca nu cadem de acord asupra a absolut nimic? Sa urlam unii la altii despre toate esecurile, sa vedem ca pe fundul sticlei au ramas chiar multe lucruri bune si sa le aruncam ca pe gunoaie. Asta invatam acum.

Asa urasc acum.