ruxandra

“Imagine trying to live without air. Now imagine something worse.” – A.R.

Luna: Octombrie, 2011

cheri


A plouat si s-au udat trotuarele

Toamna are niste culori asa nepotrivite

Ploua obraznic si degeaba te intorci cand e senin

Daca am ascultat ploaia separat

Nu trebuie sa mai traim impreuna

Pe mine timpul m-a iertat

Iar eu te-am uitat pe tine.


Te pacalesti. Esti puternic doar daca esti liber? Si tu doar te prefaci. Si ce faci cand te vor privi toti si vor astepta sa ridici piatra? Fugi din nou?

12


Cred ca mai am inca trecut, desi toti v-ati agitat sa il negati. Tu, cel putin ai crezut ca daca iti propui sa il uiti, ai sa reusesti, dar nu a fost deloc, asa.Acum ai ramas cu niste cicatrici, dar nu mai ai povesti care sa le explice. Vor zice toti ca te-ai ranit prosteste, ca nu ai plans pentru ca ai iubit-o, ca te-ai lovit din greseala, din neatentie, sau cel mai rau din ratiunea, insa nimeni nu te va crede ca te-ai lovit cu sufletul mai ales ca acum negi si spui ca ai fost prost ca ai avut suflet. Esti mai copil acum, sau poate un copil n-ar face greselile astea. Un copil n-ar nega ca are suflet. E ca atunci cand e iarna si tu simti ca ti s-a impregnat mirosul de fum in par, abia cand ajungi in pat. Ma gandesc ca daca este adevarat ceea ce zic ei, ca dupa iubire vine ura si apoi indiferenta, eu cred ca te-am iubit si team urat in acelasi timp si a fost greu de tot, dar n-am avut niciodata sa iau lucrurile pe rand, probabil n-am reusit sa fac niciunul dintre ele bine, insa macar mi-am demonstat ca si cei care n-au iubit niciodata au voie sa iubeasca.

Nu mi-as lua inapoi vreun cuvant. Singurul om in ale carui vorbe mai cred a spus ca voi spuneti prostii cand va enerati, insa mi-e greu sa imi dau seama daca ma urasti sau daca nu iti pasa. Si daca tot am exclus vreo posibilitate de dragoste eu ce mai caut aici?

Trec in fiecare dimineata pe langa o nenorocita de banca. De doua ori. Am pe birou o poza cu banca aia. Dar daca ne-am imbraca la fel si ne-am iubi la fel, si ne-am aseza acolo din nou, la fel, poza n-ar mai arata asa. Poate ar fi mai frumoasa, poate am sti sa potrivim lumina mai bine, dar noi am fi mai urati. In venele tale ar fi buzele altora, iar plamanii mei ar purta si rasuflarea lor. Daca renunt si la poza cu banca, daca imi schimb drumul dimineata tu nu imi mai ramai prin nimic. Dar ranile mele sunt inca deschise si ar fi penibil sa nu le pot explica.

Ramele cu fotografii ruginesc si orice carte cu basme ajunge mai devreme sau mai tarziu pe foc. Trecutul o sa iti ramana mic, si atunci o sa ma uiti de tot.  

tu


Ne-am jucat cu focul. Am vorbit cu brigitte despre tine si mi-am amintit ca te iubeam. De cate ori voi divorta dupa vreo sambata, voi divorta pentru tine, chiar daca nu ma intorc in patul nostru duminica dimineata, chiar daca nu mai avem nimic al nostru. In drumul meu spre casa voi ocoli, ma voi descalta de pantofii negri si voi urca dealul si voi repeta in minte toate drumurile mele si voi respira asa cum am invatat de la tine.

Mi-am dat toate viciile pe unul singur, dar eu am obosit. Daca mai vii , hai acum, pentru ca acum e randul tau sa-mi fii mie ceva.