ruxandra

“Imagine trying to live without air. Now imagine something worse.” – A.R.

Luna: Noiembrie, 2011

ha


Afara este enervant de toamna, iar la televizor sunt doar acele emisiuni prea aprinse si albastre. Mi-am iertat camasile in dungi care nu mai mergeau toamna asta, am iertat lumina artificiala ce ma adormea si imi amesteca randurile lui Lotman pe cartea murdara de cafea si ceai de visine. Am stat pe patul portocaliu intr-o dupa-amiaza, cu televizorul stins, cu storurile coborate pe jumatate, cu ochii deschisi putin de tot, ca sa auzim. Peste trei luni, in acelasi pat aveam sa aflu ca incepeam sa ne sfarsim. Atunci m-am ridicat fara urma de indoiala,mi-am luat geanta si am plecat. Cand s-au inchis usile de la lift mi-as fi dorit sa reusesc sa uit vreodata cum aratai atunci. Cred ca liftul avea usile vrezi, ma voi intoarce intr-o zi sa imi aduc aminte, nu mai retin etajul, insa imi amintesc geamul, cum n-am privit vreodata din interior, ma multumeam sa imi inchipui de fiecare data cum va fi atunci cand voi intra. De fiecare data a fost cu totul altfel.

Ne-am invartit in jurul fantanii arteziene care canta stupid incercand sa ne dam seama daca acel om singur era cel care ne va invata atatea, dar n-am ajuns sa ii vedem chipul niciodata. E ca si cum n-am fost vreodata in toate acele locuri, eu singura am fost peste tot. Tu parca ai ramas acasa.

Cel mai frumos lucru mi s-a intamplat cand tu stateai cu spatele la mare.  M-am trezit si tu inca erai acolo, ma trezisem din cel mai frumos vis , si-l incepusem pe cel mai altfel de pana atunci. In prima seara mi-ai facut cunostinta cu ultimul om si ne-am plimbat toti trei. Ea nu purta niciodata pantaloni si eu saream intruna , contrastul acela ma facea sa ma simt fericita, nu stiu nici acum de ce. Vorbeam despre el ca sa te fac gelos, vorbeam despre el pentru ca ea imi facuse dor, ii alesesem impreuna un parfum dar cred ca ar fi preferat aroma mai dulce.

Mi-am dat seama ca noi doua semanam din atatea privinte. Mi-am dat seama ca el o sa o iubeasca mereu, dar ma pretez si eu la jocul asta… nu tin minte toate lucrurile pe care le spuneai atunci dar tin minte ca mi-ai promis ca o sa ai grija de mine si dupa ce nu ma vei mai iubi, cand eu voi iubi pe altcineva; nu te-ai tinut de promisiune.

comme?


Tu trebuia sa ne inveti despre rasarit. De aia ai venit, pentru O. si pentru mine. Dar n-ai facut nimic, ai plouat si te-ai sfaramat pe sub nori brutal si privind cu ochii tai ingusti, cu buzele putin departate una de cealalta, cu ura. Eu si O. eram de pe acelasi trotuar, si daca ploua aici, stii bine, ploua si de partea cealalta a strazii. 

Vantul  poate sa bata cum vrea el si intr-un milion de feluri, dar tu poate n-ai vrut, poate n-ai avut inspiratie. Ai plecat cu aceeasi mina dezamagita ca noi n-am stiut sa rasarim, desi nu ne-ai invatat asta vreodata. Pe noi nu ne-a certat nimeni niciodata, dar te-am lasat pe tine sa ne tai parul, pentru o colectie, de parca O. era acum Samson, de parca in parul ei a toamna ti-ai vazut slabiciunea si tu, sarpe, ti-ai inghitit coada atunci cand ai trantit usa. 

Cred ca as avea puterea sa ajung pana aici, sa trag zavorul si sa aud frunze, dar n-am inca acel curaj sa arunc cheia. Tu razi acum, dar n-ai spus nimic. Oricat de sus ai sa te cateri ca sa fii prin norii care sunt cu mult deasupra noastra, cumva tot tu te-ai prins de glezna mea dreapta , si mana staga a lui O.

Mi-am inventat dumnezei atunci cand n-am stiut de Unul. Cand nu te-am avut pe tine, te-am inventat.Esti puternic, esti si ploaie, vant, deci tu esti cel care a prabusit zmeul.

Ca sa dovedesti ca macar odata ai mers pe unul dintre trotuare, ca sa nu  ramai doar gluma ce esti pentru mine si O. ar trebui sa-mi spui daca as face bine sau nu sa plec.


Da. M-am intors de 100 de ori, dar degeaba. A trecut un an de atunci si tu nu mai aveai cum sa fii in spatele meu. Eu nu mai aveam cum sa ma sperii de niste pasi si sa simt cum cineva ma intoarce de brat,sa rasuflu usurata cand te vad.

Atunci nu era niciodata despre altcineva, iar acum este mereu despre tine. Am incercat sa ma conving ca e bine altfel si e bine, dar nu stiu daca acum, ce am eu de oferit poate fi destul pentru cineva.

Mai e putin de tot si o sa ii iubesc pe ei in locul tau si o parte din mine ar vrea sa te intorci la timp, dar eu mi-am luat deja bilet si sunt in tren si tu nu prea mai ai timp. Tot la tine o sa ma gandesc cand vad papadii, tiramisu, oameni care se tin de mana si trandafiri rosii.

Dar cred ca e tarziu. Si cred ca incep sa ii iubesc pe ei.