ruxandra

“Imagine trying to live without air. Now imagine something worse.” – A.R.

Luna: Februarie, 2012

rasarit.


N-am cum sa-mi trec mainile prin parul tau si sa-ti tin cu forta privirea atintita asupra mea. Nu e definitiv, nu e nicio taina aici. Nu e nici nou, nici prima oara, nici de tot. Nu e ultima gradina, e de inteles ca nu vrei doar o singura floare. Eu nu te pot mirosi cu alt parfum, asa ca te alung.

Tu vrei sa privesti in alta parte, asa ca nu vad vreun rost ca eu sa mai ratez rasaritul.

sable.


Poate te temi ca va ravasi tot nisipul. Pana la urma cata dezordine crezi ca se mai poate face in clepsidra asta? Cineva va netezi nisipul, doar ca apoi sa lase urmele lui pe el. Nimeni nu va netezi nisipul ca sa fie ordine in clepsidra. Nimeni nu vrea netezimi de realitate, pentru ca atunci observi cel mai usor urmele altcuiva in sticla ta cu timp. La un moment dat vor intra picaturi sarate care vor amesteca tot timpul tau cu mare si-atunci nu vei sti unde-i durere si unde-i trecut dar nu e bine sa le confunzi, pentru ca uneori , au fost cate patru talpi pe nisipul ala si cateodata, cand se sincronizau doua cate doua, perfect, era fericire.

Malul trage linii clare intre acum si atunci , dar cateodata, in timpul refluxului, mai lasa cate ceva sa plece…asa ca ai grija de tot nisipul care noaptea se ineaca. Ai grija de toate scoicile pe care poti sa le pierzi pentru ca de fiecare data cand pleci in larg s-ar putea sa nu te intorci…

Si totusi am scris adand in nisipul ala numele tau, si acum astept si rasaritul ala la care nu o sa se uite nimeni. Pentru ca privirile noastre vor fi in alta parte.

a visat? si ce?…


a visat? si ce? se mai ineaca si visele cateodata? au si ele niste grame sa cada? cum?nu stiu. dar stiu ce nu suntem. stiu ca de maine incepe primavara mea si stiu ca nu esti tu. si ce daca . si ce daca?


Nici nu stiu daca am vrut sa le stiu pe toate. Puteam doar sa nu stiu toate lucrurile pe care mi le-ai spus, astfel incat nimic din ce am aflat dupa nu ma mai putea rani. Cestile de portelan se mai sparg, oricat de frumoase ar fi, indiferent ce au insemnat toate astea. Nu conteaza pentru ce suntem noi, nu conteaza tot ce am invatat. Conteaza si ce faci cand suntem toti cu spatele. Conteaza sa stii sa te opresti si cand e prea tarziu.Conteaza sa incerci sa te intorci si cand ti se pare ca-i prea tarziu. Conteaza sa ma cauti atata vreme cat mai stii unde sunt.

dimanche


Dar de azi noapte e altfel. Mi-ai fost o vreme asa cum am vrut, sufletul tau s-a descurcat cu ceea ce a avut, a devenit ce trebuia, dar era clar ca dintr-o zi va fi altfel. Au fost cateva zile de marti in care nu ne-am zambit sincer, cateva plimbari in care n-am gasit interesant niciun subiect de discutie si o sambata in care vinul a curs pentru prima oara din pahar.

Puteai sa ma ai aici dar tu ai cautat mereu in alta parte. De ce sa vorbim, daca tu ai nevoie de vorbele altcuiva. De ce sa iti fiu eu alaturi daca tu ai mereu alte refugii. De ce sa ma rog eu pentru tine daca binele tau pare sa fie in alta parte..

E rau si mi-e rau. Dar probabil ca nu conteaza sa plecam de aici asa cum n-a contat nici ca am ajuns. Fericirea mea nu a prins primavara sa rada de ea ca nu are dreptate, tu n-ai observat atatea lucruri.

Primavara asta o sa am grija de sufletul meu si o sa uit. Iar tu ai gria de sufletul tau, pentru ca poate intr-o zi o sa i se faca dor si lui de cineva.

 

Oricum


Oricum pana la urma inceputul devine altceva. Oricum portocalul ajunge sa miroasa diferit, iar tu poti sa mergi la culcare si suparat pe ea. Oricum mai sunt multe pe care nu ni le-am spus.
Noapte buna.

~~~


Asa ca te rog sa nu te termini.  Acum am avea toata lumea si la sfarsit am avea doua fotolii in care sa ne amintim cum am devenit din inceputuri, dimineti.