ruxandra

“Imagine trying to live without air. Now imagine something worse.” – A.R.

Luna: Iunie, 2012

de tine


alexunu.blogspot.com

 Eu sunt iarasi doua. Nu o sa iti spuna nimeni ‘multumesc’. 

Daca ochii tai inca au gust de mandarine si tu mirosi a mosc s-ar putea sa mai trec cu tine podul prin ploaie. Te-as asculta si acum si mi-as inchide umbrela si s-ar putea sa fie bine. Mi-as lua si acum ceai si as saruta stangaci. Sa fac totul la fel ar insemna ca nu m-am schimbat sau ca mi-as repeta greselile?
Daca in camera din stanga am desena la fel liniute din raze de soare si as asculta de pe pian anotimpurile s-ar putea sa-ti gasesc geamul dinspre zare. De pe scarile lui tu ai uitat ca nu pot sa fiu daca nu ma lasi dar probabil ai gresit cand ai luat pe altcineva de mana. Sau poate locul de pe umar si-a schimbat doar putin forma si a fost destul ca sa nu mai fie perfect.

Nu se poate sa iti pese pe furis, nu se poate sa te ascunzi dupa coloanele de piatra, pentru ca am crescut acum si sunt transparente. Si vad si dincolo, si aud si cand nu imi spui si stiu si cand l-ai facut sa nu mai existe. Ma intrebai de ce acum e da si atunci nu. N-am stiut sa iti raspund, iar tu nu mi-ai contrazis ocolisul, ai zambit satisfacut si-ai crezut ca stii. Ne-am inteles tacit sa ne-asteptam dar eu nu am timp ca sa il pierd.

Si asa imi trece rau. Pentru ca n-am dovada ca este, inca, dar daca o sa inteleg si treaba asta cu timpul mai tarziu nu vreau sa stiu ca l-am pierdut. Am stat pe margine o singura data, pentru ca atunci am fost sigura ca nu ma impinge nimeni, dar acum alerg in directia opusa. Nu de frica. De tine.

Trei


Probabil ca aceia ce n-au putut sa-si ia la revedere, care n-au mai avut timp sau putere nu vor mai avea nevoie de saluturi atunci cand se rregasesc. Nu-si vor strange mana politicos si nu vor intreba despre familiile lor, ca sa sustina ca odata a existat o anume apropiere. Probabil ca aceia ce au sarit peste sfarsit si au trecut din mijloc direct inafara se numesc cercuri. Inceputul tau si-a gasit totusi limita si tu nu mai esti ce iti era scris sa fii,acum iti scrii tu alta poveste.
Nu stiu daca mereu nefericirea este tristete, sau ceea ce nu este incredere este cu totul neincrederea dar stiu ca nimic din exterior nu va coincide cu inauntrul tau, ca numai un singur sens se va potrivi cu totul…
Cred ca liniile drepte care incearca sa fie cercuri vor sfarsi nefericite,caci noi suntem facuti sa mergem intr-o directie cu un anume sens,nu sa fim peste tot,nu sa nu ne terminam.
Si daca orizontul reuseste sa-ti distraga atentia intr-o clipa, cu siguranta nu priveai in directia potrivita.