ruxandra

“Imagine trying to live without air. Now imagine something worse.” – A.R.

Luna: Ianuarie, 2013


Am mers sa cumparam pansamente impreuna dar nu credeam niciunul in ele. Eu credeam ca ‘nimic’ poate sa fie de ajuns, asa cum imi este mie. N-am stiut sa estimez pentru cat timp si clipa noastra s-a tot agatat de cer, iar eu tot am plouat peste ea dar cum mai prinzi o clipa sa o aduci inapoi? Ce mai dai cand ‘tot’ nu e suficient?

 

salut


Eu nu am stiut niciodata daca sa iti spun salut sau la revedere. Nu am stiut cand sa incep sa fiu trista ca ai plecat sau sa ma uit relaxata pe fereastra, pentru ca atunci cand ma intorc stiu sigur ca tot aici am sa te gasesc. Tu te multumesti sa vorbesti alb si sa nu stiu nimic dar poate niciodata nu am sa stiu ce ti-ai dorit de fapt. Cand am vrut sa iti ofer totul, tu mereu ai intins mana spre mine, alegand de fiecare data si altceva.

De ficare data spun ca acum stiu sau acum e altfel, dar de fiecare data alerg mai hotarat in directia opusa, iar candva o sa fiu prea departe sa mai merite sa ma intorc.