Uneori ne simtim slabi. Nu pentru ca ar putea sa doara, ci pentru ca ne dam seama ca am merge pe acelasi drum chiar daca ne-ar durea. S-ar putea sa nu ne recunoastem dupa ce ramanem fara aripi, poate nici nu vom recunoaste ca suntem altii cand ne vor creste altele in loc.
Putere nu inseamna sa intorci spatele cand poate fericirea se tot muta mai departe ca o Fata Morgana, ci sa ramai acolo inca un pas, sa lupti, iar daca nu vrei sa lupti, inseamna ca nu e drumul tau.
Putere nu inseamna sa calci peste castelul de nisip intr-o clipa in care te ineci de ura, ci sa ramai sa-i netezesti zidurile cand poate valurile il ineaca.
Puterea nu inseamna sa iubesti ploaia cand soarele nu te vede de dupa un nor, ci sa stii sa te bucuri de raze mereu, pentru ca furtunile trec, dar lumina ta se intoarce in fiecare dimineata, chiar daca iarna noptile sunt mai lungi.
Putere inseamna sa nu te abati de prea multe ori de la drum, caci s-ar putea sa ajungi prea tarziu la final.
Iar noi, noi cei care am invatat sa iubim si maine,chiar daca ieri a durut, nu suntem cei slabi, suntem fluturii care vor avea aripi mereu.