de cand am plecat.


52b902c8cafa66599bb6cd59e4d13facUnii dintre noi au ajuns prea tarziu. Am ajuns cand povestile erau deja incepute si noi n-am mai putut decat sa stam pe margini sa ne uitam. Ne-am asezat langa ei pe banci in rastimpuri in care isi trageau sufletul de la cat zgomotos isi traiau iubirile si ii fascinam pentru cateva minute povestindu-le cat de gratios am invatat sa ne omoram timpul, cat de frumos tace cerul noaptea, cand noi nu dormeam niciodata. Si uneori se minteau ca pot sta si ei treji noaptea, iar noi ne minteam ca avem o poveste. Ne jucam de-a fericirea dar la un moment dat cineva uita ca e nefericit, iar celalalt isi aminteste ca era fericit in alta parte. Si-atunci intelept ar fi sa plecam, intrarziind si mai mult in urmatorul loc din cauza acestui popas, riscand sa ajungem dupa ce povestile erau incheiate, dar preferam sa mergem pe gheata subtire ajungand intr-un tarziu sa asteptam sa se crape, sa cadem odata, pentru ca nu mai suportam frica, pentru ca preferam sa ne sfasiem sufletul ridicandu-ne, decat asteptand sa cadem.

Pana la urma plecam noi de acolo, dar ramanem aici si privim povestile in continuare.