closure.


  Asa cum poate Soarele vrea sa mai dea marii un clocot inainte de asfintit ca sa nu-l uite pana a doua zi, asa poate si oamenii iubesc un pic mai tare inainte sa nu mai iubeasca deloc. Prima gura de aer dupa ce ti-ai tinut respiratia cateva minute te relaxeaza, insa tu nu iti revii odata cu ea… Esti liber, dar inca nu esti bine. Dureaza doar un minut, iar un minut trece repede si dupa ce ti-ai revenit va fi aproape imposibil sa fii convins sa te scufunzi din nou. 

Oamenii singuri stiu probabil sa faca  de doua ori mai multe decat… Ceilalti. Ei uita insa cum sa nu mai fie singuri si ajung sa-i urasca pe „dascalii” care i-au invatat. Si nu a zis nimeni ca nu e dureros, dar amortesti dupa o vreme. Daca ai noroc s-ar putea sa nu fie definitiv, pentru ca atata timp cat mai doare, ti-a mai ramas ceva. 

Uneori esti prea obosit ca sa adormi. Alteori esti prea obosit ca sa urasti. Si cand adormi s-ar putea sa nu mai vrei sa te trezesti si sa nu mai conteze cate rasarituri trec pe langa tine.

Dupa ce ai cazut si te-ai ridicat de atatea ori ai ajuns sa crezi ca nu te mai impiedici daca nu te mai ridici. 

Oricum, aici soarele a asfintit deja, respir de ceva vreme. Nu urasc atunci cand dorm si inca ma bucur de amorteala… Intinsa pe jos si fara intentii sa ma ridic ca sa imi puna altcineva piedica, nu ma doare nimic… te las pe tine sa tragi concluziile despre iubire…