ruxandra

“Imagine trying to live without air. Now imagine something worse.” – A.R.

Categorie: diverse

valori?


Ne-am petrecut Craciunul macand macare chinezeasca in vreun restaurant si serile mereu singuri ascultand la altii despre cum e sa faci mancare impreuna cu familia. Stingeam luminile din brad noaptea pentru ca nu puteam dormi si alegeam culoarea globurilor dupa moda din anul respectiv. Alergam pe gheata tipand in drum spre cafeneaua noastra preferata si ne adunam in jurul unei mese band cafelele in oricate culori era posibil. Le faceam pe toate sa para o gluma. De fapt sunt, chiar sunt toate o gluma. Candva ne mai amageam ca este important cine rade , dar nu e nici macar atat. Ne indoiam cateodata de veridicitatea valorilor in care am ales sa credem dar ne reveneam repede, apa plata cu lamaie la doua pahare cu paie mov iti da o siguranta de sine de nebanuit. Eram, totusi  infinit mai fericiti ca acum.

Azi nu prea mai avem nici acele valori si nici nu mai suntem fericiti. De fapt ce ne lipseste acum?

mai m-am gandit.


Si-a pus in rucsac toate visele si sperantele. S-a gandit ca aici nu-i pentru el . S-a gandit ca mai bine pleaca si nu se mai intoarce. Au ras de el, de idealurile lui si i-au distrus surasul ala pe care ea il iubea atat de mult. Cand a ajus aici era un om trist. Si acum cand pleaca pleaca tot trist. Dar nu esti mai trist dupa ce cunosti fericirea si iti scapa printre degete? Ca nisipul rece, pe care-l saruti seara cand vrei sa-i soptesti marii sa taca o clipa sa ii auzi pasii in nisip. Avea si nisip in rucsacul lui. Si mucuri de tigara, dopuri de la sticle de vin… si niste firmituri albastre. N-a putut sa o cheme, ei nu i-a venit ideea sa se intoarca. Avea un insectar cu niste fluturi: unul albastru si unul alb, pe care si-a sters ea buzele intr-o seara, inainte sa se culce. Avea un album cu toate pozele lor si o funda rosie pe care i-a legat-o ea pe deget, sa o tina acolo toata vara.

Acum nu mai era nimeni prin camera turcoaz, cu storurile trase, cu lampi albe si pe tavan desenat un elefant. Era acolo un pat si un covor, pentru ca nu le placea sa doarma mereu in acelasi loc. Mai era John intr-un acvariu si pe pat era lenjeria cu gargarite , turcoaz si ele. S-au contrazis o dupa amiaza intreaga. El zicea ca daca-s verzi nu-s gargarite. Ea sustinea ca licuricii nu au pete negre. Pe pereti erau fotografiile ei. Pe jos erau partituri la chitara.  Ea e uda mereu cand calca pe ele, iesind de la dus. El se prefacea suparat, o lua in brate si o arunca pe pat, si ramaneau imbratisati pana in zori.

Acum si-a pus tenisii albastri si si-a strans amintirile intr-un sac. Si ea a gasit camera goala… Toate erau acolo. Goala de el, de ei. De tot ce a iubit.

Mai m-am gandit ca si asta ar fi o poveste interesanta.

ChipiL_HetraveledtotheothersideoftheworldCHIPIL’S PICTURE.

acolo.


Si cand urca scarile alea nu stia daca sa fie furioasa sau trista, daca el a auzit cuvintele acelea sau daca ar trebui sa fie dezamagita. Se concentra sa isi ridice picioarele in mod constant dupa contrul intunecat al scarilor.  Erau atatia oameni in jur si parca simtea sunete acelea vibrand, dar nu le mai auzea. Vroia sa isi puna capul pe umarul lui in locul acela parca anume facut pentru ea , asa cum a apucat doar o singura data sa o faca.

Era atat de sigura ca va fi bine atunci cand a plecat. Stia ca la intoarcere o sa  se rezolve multe din probleme. Dar cumva , la un moment dat, ca si cum te-ai balbai in timpul unei incantatii si iese cu totul altceva, s-a rastalmacit si visul.

A privit in jur si nu era nici un geam pe care sa il sparga si sa apese butonul de urgenta, nici un indicator de iesire si nici o scara de urgenta… Asa ca s-a asezat jos si ia guri mari de aer pe care si le indesa in plamani…ca si cum si-ar faca provizii pentru mai tarziu.

Era furtuna pe mare iar de plecat de acolo era foarte greu. De dupa portile mari de sticla se vedeau luminile orasului. Nu, nu erau incuiate, dar erau transparente… Asta era destul sa o tina departe de gandul ca ar putea sa paseasca pana acolo, sa intinda mana si sa deschida poarta… Nu cat inca mai era suportabil. Si cine stie poate chiar asa trebuia sa fie.

Putea sa creada ca asa te simti cand ti-e bine sau putea sa se teama ca intr-adevar asta este binele la care a visat. Si inchidea ochii si numara niste minute imprecise. Mai vin din cand in cand oameni sa o intrebe cum ii este, oameni pe care ii stie de mult timp si nu ii cunoaste, de care ii pasa , dar nu tine la ei. Principiile ei o impiedica sa ii minta doar pe cei la care tine, asa ca le zice fara umbra de indoiala ca ii este bine.

Incepe sa isi caute cu privirea prietenii . Cei mai multi sunt acasa, cativa rad si danseaza la doar 10 metri de acolo. Si vrea sa plece, si nu are cum .

Si vrea sa plece, si nu are cum…ma doare la scoica. 326

Draga tu,


Incepe, dragul meu sa capete un sens acum? Stiu… Tu ca de obicei te-ai trezit si te-ai simtit vinovat ca peste noapte ai smuls toata plapuma si eu am ramas dezvelita. Te-ai mai prefacut ca dormi cateva secunde si te-ai gandit ce ai facut aseara. Niste sticle goale de vin rosu si uPicture 116n fum negru.Mirosul acela de cirese… Te intorci intinzand mana dupa mine si gasesti partea dreapta goala. Goala!??! Da, goala. Pentru prima oara in multe multe dimineti, pentru prima oara intr-o viitoare dulce rutina.

Afla dragule ca e ultima scrisoare pe care ti-o scriu, lasandu-te sa crezi ca si restul ti-au fost adresate. Cum probabil ti-ai dat seama, am plecat. N-am luat cu mine decat vaza cu macii rosii si cearceaful cu gargarite. Te rog sa ai grija de John , si sa ii schimbi apa des pentru ca e un peste de treaba. John te iubeste mult.

Acum crezi ca nu intelegi Uite, pune-ti cd-ul tau preferat cu muzica aia pe care o asculti cand esti trist sau ai migrenele alea aiurea si continua sa citesti.Am plecat pentru ca nu mi se mai pare dragut felul in care stranuti, si ma deranjeaza cand nu imi dai pace si nu ma lasi sa ma uit la film si mi se face somn noaptea cand vrei sa vorbim , si stiu ca nu ar trebui sa fie asa…

Ti-am lasat cheia pe undeva prin casa…deci preferabil ar fi sa nu o mananci din greseala si sa nu o pui in acvariul lui John. Sa nu uiti sa iti iei pastilele si sa nu uiti ca trebuie sa mai mananci si morcovi din cand in cand.

B’bye^^

P.S.: Te urasc pentru tot ce mi-ai fost si pentru tot ceea ce nu mi-ai devenit si sa nu ai vreo constrangere de la a boti foaia de hartie si de-a o aruca, si sa nu uiti ca John nu are nici o vina.

hai sa ne jucam…


E al dracului de tare. Simt ca mai e atat de putin din ceea ce nici nu a fost vreodata si totusi nu pot sa inchei. E ca un joc de canasta obositor pe care ai vrea sa il termini, la care stii ca o sa pierzi dar pe care totusi ti-e frica sa il parcards_by_LukeShannonasesti pentru ca te distrage, pentru ca te face sa nu te gandesti la adevaratele tale probleme. La masa unde am jucat carti noi doi am fost destul de concentrati la joc, amandoi incercand sa uitam ca avem probleme. Involuntar ne-am ajutat unul pe altul multumindu-ne sa nu ne punem intrebari, multumindu-ne apoi sa ne ranim, sa ne ajutam, sa ne ingrijim ranile unul altuia. Incepuse sa fie chinuitor dar niciunul nu parasea masa aceea din camera parasita si plina de praf pentru ca afara era realitatea si nicunul din noi nu era prea bine primit acolo. INcepuseram sa punem o miza din ce in ce mai mare, si sa ne dispara tot cheful de joc, in sine sensul acestuia disparnd. Noi doi eram legati doar de acea masa pe care ne tineam cartile, scrumirele de pe ea si fumul care ne lega direct, probabil singurul lucru care a facut-o vreodata.

La sfarsit , satuli de amabilitati, stim ca mai e putin si jocul e gata, ca ne vom ridica, amortiti si amarati de tot ce am pierdut, sperand la un viitor joc care sa ne salveze, fiindu-ne parca dor de compania ultimului partener, de  privirile fostuui adversar.

Cand ne ridicam de la masa ramanem, un EL si o EA pe care nu ii mai leaga nici fumul ala de tigara, carora li se mai aduce aminte cateodata cu nostalgie de „acea partida de cari de acum muuult timp” pe care au jucat-o prost, asa cum au si inceput- o , asa cum si-o vor aminti…

El nu da niciodata atentie acestui sfarsit mai mult sau mai putin dramatic caci pentru nici unul nu e primul joc de carti…Jocul nu i-a placut si inca isi mai reproseaza alegerea acestei partenere naive in fata careia a pierdut si a castigat de atatea ori.

Ea a invatat ca nu va putea sa planga , pentru a se descarca…Pentru ca va zbiera in ea si va tipa in perna noaptea si nu va rezolva nimic. Si va adormi obosita in sughituri si dimineata va avea  aceleasi probleme pt ca totiii vor aminti intamplator de infrangerea si victoria obtnuta in ultimul joc, deocamdata cel mai greu de pana acum. Deocamdata….

Sunday morning.


Nu e de mirare ca atunci cand deschid ochii e dimineata pentru ca si atunci cand am adormit soarele era pe cer. Incerc sa ma ridic si totusi parca ceva ma apasa, ceva imi zice sa mai raman acolo putin, putin de tot, acest putin constituindu-se in eternitatea lenesa a celor cinci minute in care nu ma pot hotari daca sa mai dorm…

Durerea de cap era si ea acolo aseara … Cafea nu mai era demult iar eu incep ca intr-un sevraj sa rascolesc dupa ceva cofeina, desi pe mine ma ajuta sa adorm… Trag pe mine repede o pereche de pantaloni si imi iau geanta pe umar si plec … acasa, banuiesc ca asa ar trebui sa se numeasca. Ar trebui…

Cand ies de pe scara intunecata dau cu ochii de un soare prea vesel pentru mine, prea band si aparent binevoitor pentru ziua mea mahmura de duminica, pentru ceea ce incepeam sa imi amintesc.  Ce-am facut aseara nu imi amintesc…

Cand trec pe trotuarul asta , si ii strapung linistea muta cu sunetul tocurilor mele pe betonul rece, imi amintesc de tine… O da..ti-am abandonat si amintire si urma acum cateva zile si acum am reusit sa imi amintesc. Si mi-e dor de tine dar nu te astepta sa recunosc asta. Pentru ca sunt eu pentru ca am orgloliul din cauza caruia pierd multi prieteni.

Tu unde esti acum? De ce nu zici nimic? De ce parca nu mai auzi? De ce m-ai lasat sa iti pierd urma ? Pentru ca asa ai vrut…pentru ca asa..ai simtit tu. Si vreau sa ma crezi ca te inteleg…ca deabia acum mi-am dat seama ca tu chiar insemni ceva, chiar daca impreuna nu suntem mare lucru…dar nici nimic.

Asa ca … De ce? E o simpla intrebare la care astept intr-o mai mica sau mai mare masura un raspuns…nu acum…dar nici prea tarziu…mi-e frica de raspuns, si totusi il astept cu nerabdare, pentru ca am sa plec si stiu ca plecarea imi aduce fericire de fiecare data, exact la fel ca si revenirea pe care mi-ai propune-o intr-o dupa amiaza pe banca noastra , acolo …

Si totusi  a fost dimineata si poate am avut si cafea si o migrena serioasa…si totusi a lipsit ceva de acolo… si acel ceva revenea in rastimpurile in care nu reuseam sa ma adun sa rad…era atat de trist si totusi asa ciudat ca in compania uneia din cele mai dragi persoane sa simti totusi asa o singuratate despre care nici sa nu poti vorbi…DSC_0046

balloons^^


„It lasted forever and ended so soon..”

Am plecat undeva…nicaieri . Si m-am asezat pe o banca rosie si am scos cutiuta galbena si am inceput sa fac baloane. Fascinata, ca acum 10 ani de luciul si culoarea lor am ramas visatoare…si a aparut un el. Si m-a gasit acolo, mi-am amintit imediat de el…nu-l vazusem niciodata. M-am simtit jenata ca dupa atata timp, o eternitate de fapt ma regaseste facand baloane  cu o caciulita albastra pe cap. Si am zambit…ce as fi putut face la o revedere cu un prieten atat de drag, cum as fi putut sa ma comport cu o persoana pe care tocmai o cunosteam…El a ras, asa cum facea pe vremuri, cu acel ras pe care l-am cunoscut atunci si pe care l-am indragit din prima clipa.

S-a asezat pe banca rosie langa mine si mi-a intins un pahar cu cafea. Cafeaua pe care stia de atunci de demult ca o ador, si pe care a fost surprins ca a nimerit-o inca de la prima incercare…M-am uitat la ochii lui caprui si am incercat sa regasesc ceea ce vedeam acum multa vreme, si am reusit sa vad ceea ce imi amintea, sa descopar pentru prima oara o viitoare amintire placuta.

Si totusi nu ne-am spus nimic, nu ne-am strigat pe nume, nu ne-am imbratisat, stateam pe banca ca doi copii timizi, desi aveam atatea sa il intreb, atatea amintiri de depanat cu vechiul meu … nu-mi amintesc prea bine ce eram …si atatea lucruri sa aflu despre acest nou venit pe banca mea rosie.

Am inceput sa imi privesc fascinata papucii si l-am surprins privindu-ma…Si nu… nici macar pentru o secunda nu m-am intrebat daca e ceva cu mine pentru ca imi aminteam ca prin ochii lui lucrurile astea dispareau, dar eram curioasa cum ma vede noul meu prieten, cum ma percep doi ochi ce nu tradau nici mirare, nici admiratie, nici dispret…nimic.

Si am inceput din nou sa fac baloanele… La fel de mari , de lucioase si acum, doar ca inima mea batea mai tare, doar ca prin linistea aceea din jurul bancii rosii plutea un iz de trecut si o mireasma aprinsa si nelinistita de neprevazut …hi5!2

probleme de memorie.


Intr-o zi ai uitat sa fii tu. Nu stiu cand, dar stiu ca TU a ramas o amintire pe care nu pot sa o mai vad cand ma uit in ochii tai, pe care acum nu mi-i amintesc… E trist. E trist ca inca sunt asa de naiva. „Tu” imi pare atat de abstract acum si ma intreb daca tu nu erai decat inchipuirea a ceea ce aveam nevoie atat de mult. Intr-0 zi ai uitat sa fii tu si uitarea a adus nepasare, indiferenta si intre noi ceva ce nu si-ar avea locul.

Intr-0 zi mi-am amintit cum era data trecuta cand eram singura. Intr-o zi mi-am amintit ca mereu va fi asa. Mi-am amintit promisiunile pe care mi le-am facut cand visam la cineva sa ma ia de mana. Si imi amintesc ca am promis sa nu uit, sa nu las pe nimeni sa uite . ..

Intr-o zi ai uitat sa ma vezi prin ochii pe care ma multumeam sa ii iubesc, si nu sa ii inteleg, sa cred in ei si sa stiu ca mereu vei fi acolo, undeva sa ma prinzi cand am sa cad. Ai uitat sa ma intelegi  , ai uitat sa crezi in mine. Ai uitat oare cu cat zambet te-am primit? Ai uitat ca te iubesc?

Intr-0 zi mi-am agatat temerile undeva sus, si te-am luat de mana stiind ca nu o sa se intample nimic, uitand de fiecare lucru. Azi incep sa imi amintesc ca e posibil sa cad. Fa-ma te rog sa uit toate astea, fa-ma te rog sa uit din nou.

Te rog sa incerci sa iti amintesti scanteia lipsa ce imi da nesiguranta asta, si stiu ca ploua si stiu … Dar daca n-ai sa reusesti sa uiti asta te rog sa incerci sa ma uiti , caci prin uitarea ta imi voi aminti tot ce am fost inainte sa uit totul prin tine.take fun serously (220)

Noi din ce in ce mai putin copii.


complicated_by_cafedeparis1Copilaria cu zambete de dupa geamurile acoperite cu flori de zapada iarna. Copilaria cu funde rosii si papusi. Somnul de dupa amiaza cu lumina aceea lenesa, cantece si sotroane. Cantece colorate si desene simple desenate stangaci intre doua vise cu printese si calesti din dovleci ale Cenusarsei. Copilaria cu uriasele carti cu basme, cu vrajitoare si printese nemaintalnit de frumoase. „Cea mai frumoasa din tara” era ceva foarte simplu in capul unui copil” . Balaurii cu trei capete devenisera ceva de ordinea zilei si daca vedeai o broasca de se saruta cu o printesa nu ti-ar fi trecut vreo secunda prin cap ca printesa e probabil schizofrenica.

Era simplu. Apoi putin mai simplu cu fiecare zi. Din ce in ce mai greu cu fiecare an care trece… mai greu. Si inca esti copil . Si inca te culci seara cu speranta ca dimineata problemele n-au sa ma fie, ca la fel ca in povesti, printr-o vraja cineva o sa ridice totul de pe capul tau si tu o sa poti sa bei o ciocolata calda si sa razi la ssoare. Si esti dezamagit in fiecare dimineata cand iti dai seama ca toate sunt la fel si problemele nu s-au rezolvat, si ca azi e mai greu.  Iiti dai seama ca te indepartezi de cei mai dragi oameni si incerci cu disperare sa tii apropii. Si cateodata reusesti, cateodata nu ai timp. E trist …

Si seara speri din nou, si dimineata esti dezamagit. Din ce in ce mai complicat, noi din ce in ce mai maturi, si din ce in ce mai putin copii.

mornin’ with zooey


It has been wisely said that we cannot really love anybody at whom we never laugh.

Dupa o zi cu mult prea multe evenimente si noutati raman la starea „marcata de moment”. Zoe incearca sa imi dea sfaturi dar la o persoana ca mine daca incerci sa oferi sfaturi te alegi cu dureri de cap.

zoe : stii ca este un site p care ti se dau idei de sinucidere si asistenta
rux^^ : mi-l sugerezi?
rux^^: : ))
zoe: era ca idee…eu tocmai l-am gasit