ruxandra

“Imagine trying to live without air. Now imagine something worse.” – A.R.

Categorie: parampam

~~~


Asa ca te rog sa nu te termini.  Acum am avea toata lumea si la sfarsit am avea doua fotolii in care sa ne amintim cum am devenit din inceputuri, dimineti. 

 

Draga tu,


Am inteles din privirea ta ca nu ai probleme cu memoria. Ai vrut si-ai uitat tot. A trecut de atunci o viata, insa atunci n-aveai, dragul meu, nevoie sa intrebi ce ma doare, n-aveam voie sa ma intreb daca totusi o sa suni in cea mai nefericita zi din anul asta. Acum primesc niste jumatati de certitudine la schimb cu limonada si tot pentru tine, tare ironic, insa are si toamna surprizele ei.

Am invatat ca infinitul chiar e o pacaleala si ma amuza ca am fost speriata atata timp de un opt culcat.N-am mai mertitat alt inceput sa incerc sa schimb ceva si mi-a spus el sa am rabdare si fara sa pot am inceput sa numar zile si dupa amiezi si pahare cu ploaie pana la cealalta jumatate de adevar. Si vreau sa nu sper, sa n-am asteptari, asa ca am o durere mare in piept si un fotoliu gol. Tu poate n-ai sa vii, dar nu vreau sa contrazic ce-am zis in dupa amiaza in care ne-am baut ceaiul in locul meu preferat, cand  cand ti-am zis ca eu voi face TOT cand am sa vreau sa te intorci.

Indiferent cat lung va fi drumul, vreau sa fiu aici, n-am unde altundeva sa plec si poate ca n-ai coborat inca din trenul cu piersici si papadii. Poate ea n-a reusit inca sa te ia de tot, ai pormis ca o sa imi fii, dar nu prea ne-am tinut de promisiuni. M-am gandit bine de tot si tot a ta sunt.

Dupa ce te-am rugat sa iti placa norii am vrut sa ploua si s-a facut brusc soare, ei toti au plecat si am inteles ca aici caldura nu e chiar un lucru bun. 

pentru ca eu inca vreau sa imi fii

h.n.y!


La multi ani,dragii mei! Sa aveti parte de anul care va trebuie voua!

Pupici din partea Liviei si a lui accro!:****

ps: Umbrelerosii(sau totusi cum ii zicem noi , ana) te iubesc si mi-e foarte foarte dor de tine!

Protejat: Ma chere,


Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

prêt…


Treaba cu venirea ta pentru ca de data asta am bricheta si pot sa iti fac un ceai era o metafora, adu cu tine o cutie de chibrituri. Da vina pe cine vrei tu, sau mai bine nu mai spune nimic.

Dimensiunile si intensitatea momentului venirii tale se anunta mai profunde cu cat tu intarzii mai mult.Imponderabilul zgomot al usii care se deschide,  ma face sa ma-ntreb daca parul meu sta bine, daca vei sesiza ca in picioare am o soseta de un fel si una de alt fel.

Afara simti nevoia sa te pazesti la fiecare pas si ploaia ti s-a impregnat in zambet . Tu nu mai reusesti sa arcuiesti ca lumea un suras, tu care zambeai asa frumos. Privindu-te azi in ochi am realizat ca nu ma uitam la tine.

„Joie de vivre”


Ti-ai rupt toate ciornele incercand sa-mi spui in biletul ala ceva ce nu m-a interesat. Imi intinzi iubirea ca pe o papusa de carpe pusa intre virgule si te astepti sa raman? Ce sa fac eu cu asa o iubire? Simt o maturitate indezirabila in legatura cu sentimentul asta, pe care as vrea sa-l pot gasi nou. Adevarul este ca m-am grabit sa simt , si-acum vreau sa plec, deziluzionata si nu te tine, ci de puternicul contrast intre cum i-ai fost si cum ne-am fost.

Ca tie ti se pare ca zambetul meu a capatat umbre dulci, asa deodata … Te amagesti si-ti cauti scuze, la fel ca si paharele de care te-ai inconjurat. Iti dai seama ca iti vezi reflexia in ele si le spargi pe toate. Acum in ce-i vei mai turna viitoare amintiri ce-au fost placute urmatoareia? Ai un suflet aiurea si niste ochi care tencuiesc amarui nesiguranta celei privite.

Si contrar a tot ceea ce ti-ai impus sa crezi, stiu sa simt. Stiu. De aceea cand m-am intors am simtit ca ea a vazut. Stii cat de aiurea mi se pare? Si-apoi lasi biletul asta botit aici si-astepti sa fac ceva. Mi se pare aroganta foaia asta de hartie, tace si-asteapta sa fac ceva. Si eu nu stiu ce, nu vreau sa fac nimic…

Mi-am varsat cafeaua pe biletul tau si parca s-au alterat toate cuvintele , ai atatea idei proaste pe care le-ai insirat aici si nu stiu daca sa-ti intorc privirea. M-am plictisit sa te astept, sau sa ma grabesc sa ajung aici, de fiecare data cazand inapoi, caci noua ne e prea greu sa urcam mai departe. Nu stiu sa iti raspund la toate intrebarile si ma sperie neputinta asta.

Incearca toti sa-mi fure din lucrurile pe care le iubesc mai mult si mai mult, de oriunde m-as ascunde, dezbracandu-ma de toate valurile in care m-am intunecat. Pierd tot, urmarind un singur scop.

Pe tine te asteptam in dimineata asta, nu un bilet tampit cu data pusa acum 3 zile.

Mon bouilloire


Pana pe la mijloc e umplut cu un fel de lichid opac si amar. Poti scapa mereu mai mult sau mai putin, desi de obicei iti place sa te asiguri, asa ca pui in plus. Nu se altereaza niciodata, cateodata isi pune mintea si ingheata, alteori se plictiseste si da in clocot, chiar cu focul nepornit, ca sa iti darame iluzia ca la sfarsit ar iesi ceai. Firele de zat descriu cercuri concentrice si nu prea pe lateral  iar in mijloc , din umbrele lui se aduna un ochi de furtuna e de fapt lingurita cu coada lunga pe care o folosesti la amestecat.

Pe deasupra , pentru ca e mai putin densa pluteste o licoare sarata , albastra -picaturi. Cu aceeasi lingurita se amesteca acolo toate picaturile de apa de mare pe care vantul ti le-a cules de pe plaja, toate lacrimile pe care le-ai adunat in palmele si acum atat de mici, siroaiele mansuete de pe geamul dupa care te adapostesti de ploaie, metamorfoza aburului de pe oglinda a carei imagine incepe sa se clarifice. Pe masura ce vaporii se ridica dinautrul lui, simti prin pulberea miasmatica ce s-a risipit le simti pe fiecare in parte dar la ce bun, cand sunt deja amestecate?!?

Ramane sfertul de melasa visinie in care ai stors rosul tuturor buzelor pe care le-ai sarutat, albastrul fiecaror ochi in care te uitai in tot timpul asta stiu ca rosu si mov da violet, si sincer nu stiu cum sa ajung la visiniu, fiecare inflexiune oranj a vocii sufocate de emotie, cand il privesti si simti ca nu poti sa tragi in piept destul aer, cand zambesti copilareste desi habar nu ai despre ce este vorba, cand nu mananci tu ultima prajitura, nu stai tu pe locul de la geam, bei o viata cafeaua lui cu mult zahar, desi nu iti place.

La fund este totusi jumatate de licoare de aia amara. Si in curand da in foc pentru ca ai gresit si de data asta cantitatile. Ti-ai jurat insa odata ca nu o sa folosesti eprubete la treaba asta. Esti deja incaltata si cu un gest atat de natural il iei si il arunci pe geam anuntand ca ai plecat, trantind usa zgomotos .

P.S. Se vor gasi mereu babele nebune de prin bloc sa comenteze ca faci mizerie in curtea din spate, iti vor bate probabil in teava de la calorifer. In timpul asta il vei despacheta dintr-o punga colorata  pe urmatorul privindu-l cu satisfactie si soptind incet „mon bouilloire”.

numbness.


Timpul s-a oprit odata cu mana lui in parul meu si a inceput sa zboare peste tot o ceata miasmatica. Nu stiam de ce si ma saturasem sa descifrez mereu aceleasi si aceleasi tampenii pe care mi le impunea stilul in care alesesem sa imi pierd timpul , adica sa stau cu capul pe o perna mare verde si sa ma uit la firele castanii din parul lui. E greu sa te uiti la firele de par. Imi vine sa rad cand ma uit la lucruri fixe. Imi place sa fug si rad de ele pentru ca nu pot fugi. Cand bate vantul si parul lui o ia in toate partile nu mai rad.

Timpul a amortit in fumul tigarii lui, pe care il sufla sagalnic spre lumina din ce in ce mai slaba. El nici nu fumeaza. De dupa valul gri vad gardul verde ce cuprindea curtea ce odata mi se parea de necuprins  si acum pare ca a fost indesata intre peretii verzi. De dupa gardul verde obisnuiam sa privesc sfios… lumea. Acum nu as vrea sa ma intorc. Suflu spre fum si imaginea se dizolva . Nu ma intorc. Mi-e frica de copiii ce privesc acum lumea de dupa garduri, acum sunt de partea cealalta.

Secundele s-au topit in ceasca mea de cafea, in spuma capruie ce se roteste, exasperandu-l.  El nici nu-i aici sa vada. In spuma ce inca se invarte dupa cum contureaza coada albastra a linguritei o urma de tornada maronie cu mult zahar incep sa apara chipurile lor, ale fiecaror vanturi ce au suflat in gradina in care nu am putut ramane si in care ma vad fortata sa ma intorc. Caldura cafelei nu persista multa vreme si ca atunci cand nu reusesti sa visezi ce ti-ai propus nu imi amintesc tocmai ce-as vrea. Sunt curioasa de expresia fetei mele si ii caut ochii , caci am obiceiul sa ma privesc in ei.  Sunt curioasa daca ochilor lui li se mai schimba culoarea cand ma priveste. Cafeaua e rece, te asezi la masa si ma intrebi daca vreau ceai.

Stau cu picioarele intinse pe bancheta din spate a masinii in timp ce tu canti o melodie patetica care stiu ca mi se va intipari in minte, pe care o voi fredona  fara sa vreau, pe care o voi uri.  Stau cu picioarele intinse si ma uit cum se aseaza stele inghetate pe geamul ce se abureste usor , usor… Era usor. Ma gandesc la ce voi desena cu degetul pe geam, pentru ca niciodata nu se mai abureste la fel de bine dupa ce gresesti desenul. Niciodata sticla nu va mai fi opaca si din exterior le va deveni din ce in ce mai usor sa priveasca spre tine. Incerc sa desenez o capsuna care seamana…a altceva. Sterg desenul si ma concentrez pe versurile cantecului tau. De fapt vorbeai la telefon.

(poza este a lui chipil)

s-ar spune ca e indiferenta.


INDIFERÉNŢĂ s.f. Starea, atitudinea celui indiferent; lipsă de interes faţă de cineva sau de ceva; nepăsare, impasibilitate, insensibilitate; răceală. – Din fr. indifférence, lat. indifferentia.(de la DEX citire)

S-ar spune ca e bine sa fii indiferent. Poti fii indiferent in multe feluri , poti fi rece din multe puncte de vedere, poate sa nu te intereseze, da dai impresia ca nu te intereseaza, pasivitate sau pur si simplu indolenta.

Printr-un unghi al mortii in care privim totul in alb si negru suntem speram ca vom putea sfida moartea, fiind impartiali intre locurile unde vrem sa mergem , ego-ului fiindu-i indiferent daca sfarsim in iad sau rai pentru ca el nu mai ajunge sigur acolo.

Indiferenta, nefiind cea mai pura si mai dragalasa atitudine nu este deloc o stare sincera. Indiferenta reprezinta inumanitate, asa ca nu exista indiferenta sicera. Ne da impresia ca suntem mai puternici iar pe ceilalti ii alunga.

Tousi conceptul de indiferenta, in cazul asta falsa indiferenta fata de propria persoana vine de demult, de cand se pare ca Alba-ca-Zapada se umfla toata in pene habar nu avea ca e cea mai frumoasa din tara, si de cand Fat-Frumos ale carui calitati nu le putem nega nu era constient ca e minunat.

Din indiferenta s-a nascut ignoranta. Socrate spunea ca „Ignoranta este originea tuturor relelor. ” Spunea bine. Ignoranta ascunde neputinta. Nimeni nu poate sa te judece daca nu poti privi prin sticla fumurie la lucrurile din spatele ei. Si daca vezi si nu poti face nimic ii lasi sa creada ca ai problem cu vederea.

Si poate mai mult de jumatate din tine moare cand te hotarasti sa fii indiferent. Pentru ca daca esti inferent nu esti nici fericit, nici suparat, nici speriat nici intrigat nici vesel. Si totusi ramane ceva. Ramane de partea ta a sticlei fumurii  minciuna si golul, ce semnific mai mult decat inspira cuvantul celor carola le pasa. Iti e de ajuns sa privesti dincolo si sa iti potolesti impulsul trecator de a lua un scanun si de  a sparge sticla.

Paradoxul ramane altul: De ce tind cei pe care ii intereseaza cel mai mult sa ii iubeasca pe indiferenti? Cum reusesc si cat de des pot ei sa treaca de sticla fumurie?

(poza este a lui chipil)

Deliraaaaaaaaam.


As fi putut scrie , bineinteles „qui a le délire”.

Un prolog. Prost. Prost si verde. Trist si dulce. Sonor si albastrui. Aspru si fierbinte. Pe marginea ferestrei. Miroase de afara aerul perforat, a zapada, a rece, a un viitor decembrie ce va denumi a nu stiu cata iarna.

Lumini. Parca si ele reci, inghetate, patate toate de praf alb. Fulgii astia imi aduc mereu aminte de Anastasia, de un glob de cristal in care ninge cand cineva se amuza de niste haos.

Te cutremuri deodata. Te apropii de fereastra desi ai inghetat. Vrei sa respiri aerul gol. Parca a inghetat cerul. Cu stelele lui cu tot. Nimic nu straluceste sub panglicile reci ce le leaga. Alb, insolent. Atent totusi. Mut…mort.

Cum nu-ti plac clownii , laptele sau rugaciunile, nu plac oamenii de zapada. Nici morcovi , nici jobenuri vechi si maturi. Treci repede pe strada si te opresti sa bei un ceai. Te-a invatat cineva cum caeiurile sau cafeua te lasa cu aceleasi probleme. Ramai cu o cana goala. Si de data asta cu un zambet.

Sorbi sonor licoarea visinie. Te invarti. Din nou, din nou si din nou. Esti pe marginea ferestrei . Ingheti. Te dezechilibrezi. Nu poti sa te aduni si ti-e atat de somn. Te intinzi pe covorul albastru in cafeneaua in care nu a mai ramas nimeni, si bei in continuare ceva din cana cea rosie. Si cazi. De unde? Spre ce?

Delirezi?