ruxandra

“Imagine trying to live without air. Now imagine something worse.” – A.R.

Categorie: seriously?!?

wwywts


„It’s like screaming,but no one can hear. You almost feel ashamed, that someone can be that important that without them you feel like nothing. No one will ever understand how much it hurts. You feel hopeless. But nothing can save you. And when its over and it’s gone, you almost wish that you could have all that bad stuff back so that you could have the good.”

Cred că nu știam, deci a trebuit sa învăț. Unele suflete tresar câteodată, habar nu am de ce, nici când. Câteodată sufletele nu tresar când trebuie, unele suflete așteaptă totuși. După nesincronizări repetate, după toate filmele stupide care ne arată cum la despărțire ea se întoarce, apoi se întoarce și el după ea, dar niciodată în același timp, vine și momentul în care tu deschizi ochii și își dai seama că e încă acolo, că te-a așteptat să termini înghețata începută într-o dimineață pe un bloc gri, care s-a făcut portocaliu.

Răul meu s-a întâmplat. A fost leneș și m-a căutat bine și eu am râs și am crezut că pot să mă ascund și sufletul meu le-a găsit pe toate. Trecutul meu a fost mereu în spate, dar ea m-a învățat să nu mai întorc capul și să mă tot uit la el.

Mâna care a zăbovit pe umărul meu atunci cand eram cu totul un dezechilibru, secundele care au trecut mai greu atunci când le-am rugat frumos, picioarele ei care stăteau să rupă ușa albă când ma încuiasem înăuntru și jucam șah cu demonii mei… Peteții pe care a curs sufletul meu de câteva ori și au rămas pătați a mine.Ochii care mă păcălesc mereu că eu nu am învățat în atâția ani culorile…astea au fost binele meu dar asta nu poate fi înțeles decât de cineva ca noi.

Fiecare cuvânt e cineva și cred că vom fi atâția cât pentru fiecare cuvânt și că n-ar trebui să ne mai străduim să numărăm moleculele. Numerele nu sunt pentru momentele de fericire, că nimeni nu o să numere îndrăgostirile când tu o să iubești doar o singură dată.

Eu nu te iubesc pentru că așa spun, pentru așa auzi, pentru că așa vibrează niște sunete despre care tu o să știi mereu mai bine ca mine cu ce se ocupă. Eu te iubesc . Atât pentru azi și ce mai rămâne din ce e aici pentru noi.

tunele


La un moment dat am reusit sa tip. Am deschis ochii si mi s-au umplut de lumina. Am ascultat, incercand sa aud si am apucat-o de mana. Initial, degetele i-au ramas inerte, si puteam sa jur ca se simtea cum trece sangele prin venele pe care le desenasem cu pixul pe palma sa dreapta . Am plans, am plans pana cand ochii s-au uscat si sprancenele s-au saturat sa ploua, am ingenuncheat, pentru prima oara si mi-am umplut pumnii de pamant, pe care l-am framantat si am facut frunze de lut de agatat pe langa fructele macesilor.

Am crescut si de la un moment dat nu mi-am dat seama cand am calcat peste flori, strivind melcii, cand am prins primul fluture si i-am atins aripile, cand n-a mai putut zbura. Am trait o zi, si apoi m-am stins intre petalele reci de iris. Ingerii mi-au sarutat genunchii si in locul buzelor au ramas rani, care s-au vindecat si pe degetele aratatoare am purtat inele din tulpini de papadii. Mama era in spate, ne facea coronite din bumbisori, tata inalta zmee , fratii si surorile mele nenascute mor si acum sub iarba pe care o calcam. Cerul din fiecare din voi v-a hotarat seceta.

Am avut generatii de pesti, mici, incredibil de mici. Am vrut sa inot si am sarit fara sa ezit intr-un mijloc de mare. M-am ridicat, dupa un timp, am vrut sa iau ultima gura de aer dar nu m-am putut satura. La fiecare inspiratie imi spun ca e ultima, la fel cum un fumator isi tot hotaraste ultima tigara, dar vrea din ce in ce mai mult…la fel si eu. Am privit cu groaza prima oara intr-un fund de fantana si am invartit in aer cu o tigaie prima clatita din compozitia mamei, care era mereu prea multa. Nefericirile s-au intrecut in a aparea, poate si simplul fapt ca mi-am stricat cana preferata in care obisnuiam sa beau zi de zi limonada acra.

M-am intrebat tarziu de tot,  insa, ce certitudine avem ca la sfarsitul fiecarui tunel e o luminita, cum intram de fiecare data , riscand sa nu mai gasim iesirea de partea cealalta.

Protejat: breathe.


Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

22.12


Atât nefericirea, cât si lipsurile noastre nu vin din lucrurile pe care nu le avem. Nu vei fi cu adevărat nefericit pentru ca nu ai obţinut un lucru, atâta vreme cât a existat o perioadă în care ai fost fericit şi fără lucrul acela(chiar dacă atunci nu erai conştient de acesta). La fel, nimic din ceea ce poţi obţine nu te va face cu adevărat fericit.

Nefericirile noastre vin din noi, din ceea ce suntem , ce avem deja, de la pământul care până acum câteva secunde părea stabil, de la alegerile care până de curând păreau sa fie corecte, de la cei pe care până acum puţin timp îi credeai chiar în spatele tău şi pe care îi zăreşti acum îndepartându-se şi pur şi simplu nu ai ce face. Nefericirile vin din neputinţă.

Când începem să creştem, când valorile noaste încep să nu mai fie aceleaşi, în cel mai bun caz rămânem o vreme prin preajmă , să verificăm dacă varianta 2 este mai bună. Cum , de obicei , nu ni se pare aşa , alegem să plecăm. Avem prea multe greutăţi pe cap ca să ne mai complicăm şi cu asta.

Ca să dispreţuiesc ar trebui să fiu sigură de alegerea mea. Dar învăţ acum că absolut toate alegerile sunt bune, la fel cum fiecare drum este bun pentru macar o persoană,pentru că fiecare drum duce undeva. Nu este vreun loc unde să nu fi fost nimeni până acum la fel cum nu există greşeli nesăvârşite. Nu se poate vorbi despre vreo evoluţie. Repetăm aceleaşi greşeli, îndârjindu-ne să nu învăţăm nimic. Şi nici asta nu ar fi o problemă dacă am avea măcar certitudinea că la sfârşit mai avem unde să ne întoarcem, că nu o să rămânem întrebându-ne de ce nu e acasă nicăieri.

Am rămas  singură, Crăciunul acesta, cu toate filele mele de indigo, ca să ştiu ce să (nu) repet, ca să ştiu ce greşeli o să mai fac. Nu mai promit nimic, chiar nu ţine de mine să o respect. M-am plictisit să cer, probabil nu sunt bună nici la asta, din moment ce nu mi se dă nimic.

A avut dreptate. De azi vă iubesc pe toţi. La fel. Nu vă doresc nimic nici vouă. Hai să îl lăsăm pe Crăciunul ăsta să fie cum vrea el.

23.


Am sa fiu eu si-am sa ne caut scuze.

Tu vei sti sa-i faci clatite si eu voi sti sa-mi fac salata de vinete.  Poate salata de vinete si clatitele nu ar fi fost cea mai buna combinatie. N-am fi stiut oricum ce sa facem cu toate colectiile pe care le-am adus cu noi. Eu raman sa ma joc cu insectarul meu si tu pleci sa gasesti toti printii demni si viteji din povestile tale. Le vei fi citit cuiva, candva , din cartea de la mine.

N-am sa dau foc, asa cum m-ai sfatuit. Am sa-mi conving toate papusile sa te primeasca printre povestile ce incep cu ‘odata’. Iti va fi bine acolo, la fel cum mi-a fost si mie . Am facut ani la rand in vacantele de vara puzzle-uri de mii de piese si de multe ori am avut impresia gresita ca se potriveau perfect.

Eu am sa repet. Tu ai sa condamni.

Pana la urma elasticele negre sunt pentru a fi purtate in par.

Daca intradevar sunt monumentul de orgoliu pe care l-ai cladit, asteapta-te sa fac cei doi pasi mai la dreapta in curand si daca nu-i fac , te-ai inselat.

sapte.


Te stiu pe de rost. N-am putut, iar de acum inainte nici nu mai incerc sa iti alung ceata albastra din ochi. N-am stiut si acum nu cred ca o sa ma invete nimeni cum sa te fac sa ai incredere. N-ai vazut, de-acum inainte nici nu vei mai avea unde,  ca nu ramaneam daca nu-mi doream cu adevarat.

Am inceput vorbind despre tine, dar nu cred ca mai are vreun rost. 17 s-a decantat in doua si am sa imi permit ca la partaj sa imi aleg cifra 7. Cu un element neutru te vei descurca ceva mai bine(cel putin cand vine vorba de inmultiri), caci vad ca la numerele prime nu te-ai priceput. N-ai crezut orbeste in vreun numitor comun. Poate optimismul meu a fost eroarea, poate ar trebui sa ma opresc din analiza. Poate ar trebui sa imi pun mai repede pantofii in geanta si sa ma duc.

Alegi mereu variante gresite si totusi iei note mai mari ca mine la testele grila. Mi-e greu sa inteleg cum vei putea vreodata iubi. Probabil o vei face dupa ce vei intelege de ce si ca nu ai facut-o pana acum. Pentru ca nu mai am timp sa intreb despre toate lucrurile in care crezi, as vrea sa stiu in ce ai ajuns sa nu mai crezi deja? De fiecare data m-am incapatanat sa las cate ceva, acum nu-ti las nimic. Ma vad in ochii tai atat de murdara si nu-mi dau seama unde-i aberatia, insa de dragul tau am sa te parasesc cu impresia ca tu ramai curat in timp ce eu iau cu mine toata mizeria si praful ce s-au strans.

Imi strang trupul in brate ingrozita de faptul ca mi-am impartit sensul cu altceva decat mine. N-ai crezut ca te-am iubit si poate fi usor condamnabil. N-ai inteles ca ma iubesc si asta este fatal in ipoteza in care sustii ca ma cunosti. N-as fi ramas 2 anotimpuri daca n-as fi vrut sa se astearna sare de mare pe amandoi, sa fie galben si roscat  in jurul amandurora. As fi mers la el, daca acela nu mi-ai fi fost tu.

Ai fost, si esti cea mai frumoasa parte din mine dar de maine nu stiu. Cum poate cea mai frumoasa parte din mine sa se gaseasca intr-un eu pe care-l crede asa mizer? Cum ar fi putut sa se resemneze , sa traiasca intr-un tot de care e dezgustat.

Si poate-n mintea ta ai dreptate. M-ai alungat pana la urma si m-ai rugat de atatea ori incat acum nu astept vreo confirmare. Pe scari ma gandesc de vreo 50 de ori sa ma intorc. Imi vin in minte toate locurile in care te-am purtat cu mine, toate locurile in care nu vom fi.

S-a terminat cu inca. Devine prea tarziu, prea aproape momentul in care niciodata va deveni certitudine. O parte te-ar fi implorat sa ma contrazici. Dar plec. N-ai loc pentru toate perechile mele de pantofi. N-ai loc pentru toate cartile. N-ai mese pentru acvariile cu pesti, n-ai cesti de ceai. In punga cu ceai de afine ti-a mai ramas de doua cani pe care probabil le vei pea cu A. ….sau in fond, orice litera este libera sa-ti paseasca pragul.

Tie nu-ti spun sa mananci morcovi, ca te descurci si singur. Sa nu ramai cu impresia ca te-am tradat. Cea mai draga persoana mi-a spus ca cuvintele nu ma vor trada niciodata si are dreptate. Restul si cu tine ati facut-o deja.

Pentru prima oara in ultimele 16 toamne ,

adio.

ps. sa ma anunti totusi cum spala A. borcanele si daca isi va da jos bratara pe care probabil o va primi de la tine.

ps2. A. este o litera la intamplare ramanand la latitudinea ta sa capete candva un anume sens.

cerc.


Nu. Nu mai poti zambi acum. Nici pana acum nu iti dadeam voie dar au inceput cu totii sa fure din mine si pe tine nu pot sa te las. Ai avut timpul tau, destul nisip sa te joci cu el. L-ai aruncat in mare si bine ai facut. Valurile l-au adus inapoi.

Nu mai ai voie nici sa intrebi. Trebuie sa stii. Despre asta sunt. Stiai de la inceput si initial ai vrut asa. Ti-am dat totusi niste explicatii, nu-mi placea sa astept prea mult pana sa te prinzi ca trebuie sa ma ridici in brate.

Nu mai poti nici sa vrei. Nu m-ai tras de mana la timp sau poate ai facut-o prea firav.N-ai vrut , si nici ca moment nu ti-ai ales bine soapta. A inghetat pe drum si te-ai ales cu o durere de cap si o raguseala dulce.

Nu poti sa spui pentru ca nu mai ai ce. Nu mie si niciodata. Nu mai stiu de culori si de semne si nici nu mai vreau. Nici cercuri nici ochi nici ocolisuri . Asa ca taci. Tot ce n-ai sa spui n-am sa-ti reprosez.

Nu ai voie nici sa crezi. N-ai crezut la timp si indoielile vor veni. Nu te vad spunand convins vreun lucru. Te razbuni, te razgandesti si vrei sa uitam. Nu prea stii. Si trebuia sa stii pana acum. Candva miroseai a mandarine si aveai un gust aiurea. Acum nici nu mai stiu. Nici nu-mi mai pasa.

Ma intorc la un moment dat. Mereu ma intorc. Si atunci cand promit ca nu o voi face. Visezi , la fel ca mine la consecintele incitante ale greselilor. Nu-ti dau voie pentru ca ar trebui intai sa intrebi. Dar n-ai voie sa vrei sa imi spui.

Pleaca si te rog sa nu vii . Pentru ca n-am sa iti dau voie atunci cand n-ai sa interbi si…..

sur le lait et les pseudo-relations…


E dimineata. Si mananci un iaurt, ca de obicei. Cu fructe, cu cereale sau poate simplu. Poate iti place iaurtul dietetic sau cel facut in casa. Este o simpla alegere pe care o faci zi de zi, discriminand celelalte iaurturi carora, poate, le-ar fi placut sa le mananci. Caci nu e vorba de parerea ta de expert in lactate. Ci ne vom gandi astazi la iaurturi si la ce simt ele. Ti-a trecut vreodata prin cap ca intre tine si iaurtul tau de dimineata se formeaza o pseudo-relatie cvasiinexistenta? Cu alte cuvinte pentru cateva momente ( in care tu ca un nesimtit, mananci cu pofta si graba din el), iaurtul se ataseaza de tine. Si iti este poate recunoscator ca l-ai ales.

Poti fi lipsit de cultura elementara a iaurtului, caci in fond, asa sunt cam toti, si aia care mai stiu unele chestii beau lucruri mai interesante. Poti sa nu faci diferenta dintre lapte acru,iaurt, lapte batut, kefir, chisleag dar poti sa iti alegi iaurtul bun pentru tine, fara sa fii expert. Iaurturile, spre deosebire de pesti simt si ele unele lucruri, chiar daca par asa albe dragute, vesele , dietetice, in umrba unui ambalaj cu un design interesant. Daca ai si o lingura e clar ca ceva trebuie sa fie, cui nu ii convine o relatie cu cineva la care chiar functioneaza regula cu „primul venit, primul servit”?

Tu si iaurtul tau. O relatie paradoxala ce se poate transforma in iubire cu un singur sens. Chestia asta e ca un film cu un regizor si doi actori. Nu e prea clar. Tot ce trebuie tu sa intelegi e ca intre tine si iaurt exista o interdependenta pe care tu nu o constientizezi. Iaurtul asta el vrea ca tu sa-l mananci. Zi de zi. Iar pe tine te cunosc prea bine. Nu-i asa ca nu prea esti dispus sa renunti la iaurtul bun de dimineata? Nu esti genul care sa imparta iaurtul lui cu nimeni si stii ca ma aprobi. Vezi? Deja fara sa vrei ai creat o legatura interzisa altora intre tine si iaurt. Si nu te poti baga intre un baiat si iaurtul lui.

Cum fiecare iaurt e cu al lui consumator si la un moment dat incep sa se produca mai multe iaurturi decat trebuie, unii vor sa incerce mai multe soiuri. Partea interesanta e ca iaurtul trece prin toate fazele enumerate mai sus, fara sa i se intample nimic, se maturizeaza. Trebuie doar sa atepti , sa te bucuri de fiecare din perioadele lui, pentru ca de obicei ramai axat pe o singura marca, atata vreme cat ei…nu schimba reteta.(dar aici ar trebui sa nu mai fiu de partea iaurtului, asa ca o sa fiu subiectiva si am sa ma opresc). Sfatul meu e sa nu amesteci iaurturile, pentru ca vei avea o indigestie, si cui ii place sa ajunga in stomacul unui tip cu indigestie?

Stii, iaurtul in sinea lui e un tip destul de stabil. E acolo cand tu esti trist sii i acorzi mai multa atentie ca de obicei. Tot el e acolo cand tu esti nerebdator sa pleci. Adica e pe acolo pentru tine. Si tu ce faci? Il tradezi de cate ori ai ocazia cu diverse alte… lactate. Ar trebui sa fii mai recunoscator pentru sprijinul pe care ti-l acorda. De acum, cand vei mai manca un iaurt, ia-o incet. Savureaza-l cu grija. Si sfarseste spunand: ” Esti cel mai bun iaurt din lume”.

Iaurtul va sti ca nu e asa , si nu va fi cel mai bun, va fi cel mai fericit. Nu e de sine pretentios. Accepta sa imparta raftul in frigider cu apa plata, capsunile si frisca, dar niciodata cu altfel de iaurt. Va accepta sa fie pus in orice recipient, pentru ca sa fie cat mai dragalas pentru tine, desi nu i-a placut niciodata cana aia mov cu vacute pe ea, pentru ca i se face dor de casa. Tu , tu nu trebuie decat sa-l mananci, si mai directa de atat nu puteam sa fiu.

Contrar parerii generale, nu ai nevoie de nimic pentru iaurtul asta pe care l-ai ales. Nici de linguri sau mai stiu eu ce. Tii minte ce ti-am zis pana acum despre faptul ca e alegerea ta ce iaurt mananci? E doar jumatate din adevar. Si iaurtul te-a ales pe tine intr-un fel. Aminteste-ti de toate acele iaurturi pe care le-ai mai incercat. Erau bune, insa nu ti se potriveau tie. Pana cand l-ai gasit pe asta ( ca noi ,de fapt, vorbim de un iaurt anume) si ti-ai dat seama ca este perfect pentru tine. Si te-ai gandit unde a fost pana atunci. Iti spun eu. A fost mereu pe raft, langa celelalte lactate, acolo unde trebuie sa fie. Si te astepta. Totusi, ca sa nu fim chiar inexacti, stii si tu ca iaurtul asta l-au mai mancat si altii. De altfel, l-ai mai vazut prin frigiderele unor prieteni ai tai( care nu si l-au gasit pe al lor inca si vor sa-l imparti cu ei).Dar trebuie sa stii. Ca iaurtul asta e doar pentru tine.

Suntem convinsi acum ca maine dimineta cand te vei trezi , si te vei duce cu picioarele impleticindu-se spre frigider, sovaind asupra micului dejun , vei alege iaurtl , vrand sa ii impui un obicei, vrand sa ii dai de inteles ca de acum inainte asa o sa se intample , ca nu o sa il imparti cu nimeni, ca nu o sa te saturi. Si iaurtul va fi la fel de bun ca de obicei, doar ca de data asta vei gasit mai multe bucati de cirese in el, chestie care o sa iti infrumuseteze ziua. Pentru ca iaurtul asta e al tau.

ciresele negre au fost gri, e de la primavara

saturday, april 17.


Cat de usor s-ar putea intampla ca mana mea sa nu mai poata cauta mana lui,
Cat de usor s-ar putea intampla ca degetele mele sa caute in van prin haul searbad de printre zgomote
E din ce in ce mai plin de masti de parca s-a mutat aici carnavalul
Cat de usor am cunoscut un autentic sarut de hartie…
Cat de usor moare aburul si ce usor se naste ceata,
E pentru ca albastrul e mai dens cand sufli peste el miros de aspru.
Cat de greu e sa dureze urma ce-ai lasat-o pe un umar sarat
Cat de greu e sa te-ntelegi cu vantul sa nu-ti mature pe urma sarutul
Cat de usor s-ar putea intampla sa cada deodata din cer toate florile pe care nu mi le-ati cules, niciunul
Cat de usor as putea boti cu degelete-mi fragile toate ciornele pe care am incercuit sangeriu fiecare si fiecare greseala, si sa o iau de la capat.
Cat de usor mi-ar fi sa cad in aceleasi capcane, deghizate in aceleasi 100 de fericiri
Cat de usor mi-ar fi sa te las iar sa te asezi la masa mea si sa-mi comanzi , poate de data asta altceva
Cat de usor ar fi sa repetam tot cliseul , sa fie complet de data asta, cand ma impiedic sa nu ma mai gandesc deloc ca nu-s pantofii mei,
E uman sa fie diferit ca porii unei lamai, ca spitele bicicletelor rosii, ca toate pulberile
Cum cat de greu accepti ca nu stii cand esti sau nu patrat perfect,
Cand nu stii cum sa aduni umbrele de pe tavan in fiecare seara
Cat de usor ajungi sa te inchini la idoli, la un pahar de apa, la semne si perdele
Cat de usor imi lasi mana sa poata cauta din nou in mana ta,
Cat de usor imi lasi degetele sa caute in van prin haul searbad de printre zgomote recunoscand intr-un final de unde stiu o soapta dintr-un lied.
Cat de usor zic ca e asta fericire,
Cat de usor tu ma convingi ca nu-i asa.

(nu prea e la fel cu ce sunteti obisnuiti, dar am pus-o aici la sugestia cuiva si din curiozitate sa vad ce parere aveti)

Adele


Adele, draga mea, tie nu ti se pare normal? Vremuri grele, schimbare de planuri, ma marit. Si da . Mergem sa stam in gazda la tipul din Vama .

Mai ai inca multe de invatat, draga mea, mai ai lucruri de pictate pe peretii tai rosii, pe langa stele , pentru ca tu asa gandesti, mai multe lucruri de analizat,  multe lucruri in legatura cu care sa fii paranoica si apoi sa ajungi sa le iubesti, pentru ca sunt exuvii, parti din tine. Asta iubim si noi si  EL, cursul , fluiditatea de prin lacrimile ce curg in cani de ceai, cand picaturile de apa sarata nu se mai dsiting de apa de mare, de bomboanele cu mere.

La Adele este despre picaturi. Picaturi de lamiae in apa plata. Picaturi de tus. Picaturi de lapte in cafea. Picaturi de tristete  (dupa hmm.. ma abtin) in cani mov cu ceai de lamiae.

De paronimie si de Adele n-ai cum sa nu devii dependent. Cam cap de lista pe lista lui accro.

O iubesti pe Adele cum iubesti ratele si marea, cum iubesti un latte macchiato bine facut. Cum iubesti salata maxi cu ton. Ultima scrisoare i-am scris-o in franceza.E acolo fix cand trebuie cu patura rosie de musafiri pe canapeaua ce nu mai are acum aceeasi culoare. Adele nu va lasa sa va uitati la reclame cu chipsuri, Adele va duce in vama sis a mancati calamar.

Iubiti-o pe Adele .

Da’ daca o iubiti nu e neaparat sa va iubeasca inapoi.(doar pe mine. neconditionat.)

Seriously.